Migălosul cronofag. Traducând Eminescu

38.00 lei

Sahlean demonstrează convingător că traducerea nu este identitate, ci echivalență – formulare memorabilă ca o axiomă! Recurgând la un adevărat diagnostic diferențial, el analizează amănunțit „genul proxim și diferența specifică”: vocabularul englez este preponderent mono- și bi-silabic; accentul de tip „masculin” face ca iambul să fie precumpănitor în prozodia engleză; desinențele și sufixele care se pronunță de obicei neaccentuat corespund rimei „feminine” – deci engleza conține, constitutiv, mai puține cuvinte „feminine” pentru că relațiile sintactice nu se rezolvă flexionar etc.
Observațiile sale, folosite pentru ilustrarea capcanelor întinse retroversiunilor prozodice, sunt valabile nu doar pentru tălmă­cirile eminesciene. Ele reprezintă – de fapt și de drept – contribuții personale neîntâlnite în nici o lucrare anterioară despre traduceri.
Apariția cărții la Junimea are în plus și valoarea simbolică a debutului marelui nostru poet sub semnul aceluiași nume.
George VOLCEANOV,
anglist şi traducător literar

Cartea sa este captivantă, ca un jurnal de expediție al lui Jacques-Yves Cousteau.
Alex. ȘTEFĂNESCU,
critic literar, editorul primei ediții
la Migălosul cronofag

  • An apariţie: 2021
  • Format: 13 x 21 cm
  • Număr de pagini: 246
SKU: 978-973-37-2468-1 Categorii: ,

Autor: Adrian George Sahlean

Descriere

Sahlean demonstrează convingător că traducerea nu este identitate, ci echivalență – formulare memorabilă ca o axiomă! Recurgând la un adevărat diagnostic diferențial, el analizează amănunțit „genul proxim și diferența specifică”: vocabularul englez este preponderent mono- și bi-silabic; accentul de tip „masculin” face ca iambul să fie precumpănitor în prozodia engleză; desinențele și sufixele care se pronunță de obicei neaccentuat corespund rimei „feminine” – deci engleza conține, constitutiv, mai puține cuvinte „feminine” pentru că relațiile sintactice nu se rezolvă flexionar etc.
Observațiile sale, folosite pentru ilustrarea capcanelor întinse retroversiunilor prozodice, sunt valabile nu doar pentru tălmă­cirile eminesciene. Ele reprezintă – de fapt și de drept – contribuții personale neîntâlnite în nici o lucrare anterioară despre traduceri.
Apariția cărții la Junimea are în plus și valoarea simbolică a debutului marelui nostru poet sub semnul aceluiași nume.
George VOLCEANOV,
anglist şi traducător literar

Cartea sa este captivantă, ca un jurnal de expediție al lui Jacques-Yves Cousteau.
Alex. ȘTEFĂNESCU,
critic literar, editorul primei ediții
la Migălosul cronofag

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Migălosul cronofag. Traducând Eminescu”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top