Mersul literelor

Mersul literelor

44.00 lei

Nicolae LEAHU (n. 20 iulie 1963, Bădicu Moldovenesc, jud. Cahul) este poet, eseist, critic și istoric literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1985), luîndu-și doctoratul la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (2000). Redactor-șef al revistei Semn (1995-2012). Actualmente este șef al Catedrei de literatură română și universală a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Laureat al Premiului Național al Republicii Moldova pentru anul 2022.

Bibliografie (selectiv). Poezie: Mişcare browniană, 1993; Personajul din poezie, 1997; Nenumitul, 2008; Alungarea muzelor din cetate, 2011; Cronograful de la Bălțiburg, 2019, Onomasticon (2022). Eseu: Poezia generației ҆ 80, 2000, 2015; Erotokritikon. Făt-Frumos, fiul pixului (I), 2001, 2011; Comedia cumană și vodevilul peceneg, 2008; Oul didactic. Schițe pentru un curs de poezie, 2021. Ediții: Literatura română din Basarabia. Poezie, 2004; Gheorghe Vodă, La capătul vederii, 2014; Antologia poeziei românești cu formă fixă (în colab. cu Raisa Leahu), 2015; Alexandru Macedonski, Spre Meka…, 2016; Antologia poeziei erotice românești (în colab. cu Raisa Leahu), 2017; 2020, Antologia poeziei românești din Basarabia (1770-2020), 2021.

  • An apariție: 2024
  • Număr de pagini: 226
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2771-2 Categorii: ,

Autor: Leahu Nicolae

Descriere

„… Ei bine, toate acestea vin dintr-o copilărie literară – e-adevărat, cam prelungită, dar asta pentru că ne-am obligat s-o mai trăim încă o dată, altfel, fără tutelă ideologică și fără supraveghetori, uneori ștrengărește, ceea ce nu ne-a împiedicat să apărem, intermitent, cu o morgă academică pe față. De la fiecare dintre aceşti oameni am învăţat cîte ceva, dar mai ales că prietenia este valoarea care se confruntă permanent cu instinctul de conservare a caracterului, a recalcitranţei structurale a individului. La Mircea V. Ciobanu, de exemplu, admir geniul speculaţiei nonşalante şi curajul spunerii lucrurilor pe şleau; la Maria Şleahtiţchi – investiţiile diplomatice inclusiv în lucruri a căror miză mie îmi scapă; la Anatol Moraru – darul de a fi mereu în vervă şi de a cîştiga o bătălie pierdută cu o glumă; la Adrian Ciubotaru – dorinţa de a învăţa şi lucrurile care nu-mi plac, dar şi înverşunarea de a nu te clinti din convingerile intime; la Gheorghe Popa – faptul de a fi sociabil fără ostentaţie şi de a lega cu o singură săgeată intenţia de o ţintă invizibilă pentru ceilalţi; la Ghenadie Nicu – devotamentul fanatic pentru precizia dicţiunii, fie şi în înalta, dar mereu literara ei artificiozitate; la Lucia Ţurcanu – arta discreţiei şi demnitatea cuminţeniei; la Raisa, bineînţeles că Leahu – admir, consternat, capacitatea de a-şi duce, eroică, toate proiectele şi de a mai avea grijă şi de ale mele: contestându-le şi culegându-le, reculegându-le şi aşteptându-le, stoică, forma definitivă.”

Nicolae LEAHU

 

Poezia este neliniștea care ne umanizează, ar fi suficient s-o trăim… Noi o mai și transcriem… Suntem tautologici și nu-i nicio scăpare. Singură vanitatea mai salvează ceva din ruinele conștiinței…

Nicolae LEAHU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Mersul literelor”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top