Mereu în linia întâi

Descriere

Vasile Arhire a intrat în lumea presei, urcînd pe scara de mătase a sportului. N-a fost o simplă cochetărie de tinereţe, ci o dragoste statornică închinată sportului, dar și poveştilor depănate în eter sau în rînduri tipografice. Din 1990 a devenit jurnalist cu acte în regulă la Radio laşi, unde, spirit neastîmpărat, scormonitor și tenace, s-a împlinit profesional, abordînd cu iscusință genuri dintre cele mai felurite, dar nepărăsind niciodată iubirea dintîi, gazetăria sportivă. Drumul său, unul ascendent, a trecut apoi prin televiziune, la TVR laşi, loc în care-și exercită astăzi dinamic magistratura de jurnalist.

Grigore ILISEI – Din prefaţa la Fenomenul Penicilina, 2001

Cartea pe care o aveți în mâini dovedeşte că stadionul nu este numai luptă, mişcare, ci și poezie, poezia elanurilor pure și sincerelor prietenii, dovedeşte că sportul înseamnă elan, ritm, trăire intensă și neprevăzut. Vasile Arhire se simte atras nu numai de fotbal. Este și un consecvent apărător al fair play-ului, despre care afirmă: „Dicționarele menționează folosirea termenului: cinstit, corect, loial, onest” – sunt regulile jocului. În sport, dar și în orice latură a vieții. Să le accepți și să le respecți.

Cristian ŢOPESCU – Din prefaţa la Curajul de a crede în victorie – 2007

Un ziarist francez, Nicolas Truong, a definit interviul drept ,,arta de a asculta”. Definiția i se potriveşte ca o mănuşă lui Vasile Arhire, ale cărui dialoguri cu diferite personalități excelează, înainte de orice, prin răbdare și prin civilitate. Este un lucru ce trebuie subliniat, pentru că unii jurnalişti cred că agresivitatea le măreşte audiența și că scoaterea brutală la iveală a defectelor sau a greşelilor trecute ale interlocutorului, satisface gustul publicului avid de „senzațional”. Or, citind cartea lui Vasile Arhire, constați că oameni cu o carieră strălucită îţi vorbesc în chipul cel mai firesc despre lucruri excepţionale, despre reuşite memorabile – fie de operații pe cord deschis, fie de concerte la New York – ca să dau doar două exemple dintre multe altele.

Alexandru CĂLINESCU – Cuvânt însoţitor la Ghici cine (re)vine la cină, 2021

Citești cu reală uimire ce lung șirag de medalii europene, olimpice, mondiale, au cucerit românii în ultimele decenii; aici le afli truda, îndoielile, atitudinea celor din jur, suportul „microbiștilor”, aportul familiei, bucuriile și tristețile personale, suportul antrenorilor, conducătorilor de cluburi, al nației chiar. Vasile Arhire încearcă să repare, barem în parte, ingratitudinile, printr-o carte scrisă într-un irepresibil „șfung”, evident interesantă și necesară.

De remarcat că, din șuvoiul răspunsurilor la întrebările privind accesul la performanță, una singură este, chiar monoton, generală: nimic nu se obține fără trudă temeinică, efort necontenit, încredere, dăruire de sine și generoasă susținere a iubitorilor sportului. Ar putea fi motto-ul cărții.

Mircea Radu IACOBAN