Mereu în linia întâi

Mereu în linia întâi

44.00 lei

Vasile ARHIRE s-a născut la 18 iulie 1959, la Huşi, județul Vaslui.

Din 1975 şi până în prezent are o bogată activitate jurnalistică în presa scrisă, radio şi televiziune. Este co-fondator al ziarului Evenimentul Regional al Moldovei. În 1982 a devenit comentator sportiv, realizând numeroase transmisiuni în direct pentru Radio Bucureşti şi Radio Iaşi.

A conceput şi a realizat, între altele, seriile de emisiuni de televiziune „Descriptio Moldaviae” (TVR Iaşi, TVR 2, TVR 3), „Ghici cine vine la cină” (TVR Iaşi, TVR3), „Arena” (TVR Iaşi, TVR 3), „Caravana TVR 3 la tine acasă”. A fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale la festivaluri de televiziune și de film documentar.

În 2001 debutează în volum cu Fenomenul Penicilina – publicistică (Iași, Editura Altius Academy). Urmează Curajul de a crede în victorie – publicistică (Iași, Timpul, 2007), Ghici cine (re)vine la cină – interviuri, volumul I (Iași, Junimea, 2017), Istorie și istorii în Copou – publicistică (Iași, Junimea, 2018), Ghici cine (re)vine la cină – interviuri, volumul II (Iaşi, Editura Junimea, 2021).

  • An apariție: 2025
  • Număr de pagini: 254
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2950-1 Categorii: ,

Autor: Arhire Vasile

Descriere

Vasile Arhire a intrat în lumea presei, urcînd pe scara de mătase a sportului. N-a fost o simplă cochetărie de tinereţe, ci o dragoste statornică închinată sportului, dar și poveştilor depănate în eter sau în rînduri tipografice. Din 1990 a devenit jurnalist cu acte în regulă la Radio laşi, unde, spirit neastîmpărat, scormonitor și tenace, s-a împlinit profesional, abordînd cu iscusință genuri dintre cele mai felurite, dar nepărăsind niciodată iubirea dintîi, gazetăria sportivă. Drumul său, unul ascendent, a trecut apoi prin televiziune, la TVR laşi, loc în care-și exercită astăzi dinamic magistratura de jurnalist.

Grigore ILISEI – Din prefaţa la Fenomenul Penicilina, 2001

 

Cartea pe care o aveți în mâini dovedeşte că stadionul nu este numai luptă, mişcare, ci și poezie, poezia elanurilor pure și sincerelor prietenii, dovedeşte că sportul înseamnă elan, ritm, trăire intensă și neprevăzut. Vasile Arhire se simte atras nu numai de fotbal. Este și un consecvent apărător al fair play-ului, despre care afirmă: „Dicționarele menționează folosirea termenului: cinstit, corect, loial, onest” – sunt regulile jocului. În sport, dar și în orice latură a vieții. Să le accepți și să le respecți.

Cristian ŢOPESCU – Din prefaţa la Curajul de a crede în victorie – 2007

 

Un ziarist francez, Nicolas Truong, a definit interviul drept ,,arta de a asculta”. Definiția i se potriveşte ca o mănuşă lui Vasile Arhire, ale cărui dialoguri cu diferite personalități excelează, înainte de orice, prin răbdare și prin civilitate. Este un lucru ce trebuie subliniat, pentru că unii jurnalişti cred că agresivitatea le măreşte audiența și că scoaterea brutală la iveală a defectelor sau a greşelilor trecute ale interlocutorului, satisface gustul publicului avid de „senzațional”. Or, citind cartea lui Vasile Arhire, constați că oameni cu o carieră strălucită îţi vorbesc în chipul cel mai firesc despre lucruri excepţionale, despre reuşite memorabile – fie de operații pe cord deschis, fie de concerte la New York – ca să dau doar două exemple dintre multe altele.

Alexandru CĂLINESCU – Cuvânt însoţitor la Ghici cine (re)vine la cină, 2021

 

Citești cu reală uimire ce lung șirag de medalii europene, olimpice, mondiale, au cucerit românii în ultimele decenii; aici le afli truda, îndoielile, atitudinea celor din jur, suportul „microbiștilor”, aportul familiei, bucuriile și tristețile personale, suportul antrenorilor, conducătorilor de cluburi, al nației chiar. Vasile Arhire încearcă să repare, barem în parte, ingratitudinile, printr-o carte scrisă într-un irepresibil „șfung”, evident interesantă și necesară.

De remarcat că, din șuvoiul răspunsurilor la întrebările privind accesul la performanță, una singură este, chiar monoton, generală: nimic nu se obține fără trudă temeinică, efort necontenit, încredere, dăruire de sine și generoasă susținere a iubitorilor sportului. Ar putea fi motto-ul cărții.

Mircea Radu IACOBAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Mereu în linia întâi”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top