Memoria fumului

Memoria fumului

50.00 lei

Ştefan MITROI s-a născut în anul 1956, la Siliştea, comuna Vităneşti, judeţul Teleorman. Absolvent al Facultăţii de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România. Cetăţean de onoare al municipiului Alexandria şi al judeţului Teleorman.
A publicat peste 20 de cărţi de proză, poezie, teatru şi literatură pentru copii.
În anul 2010, a primit Premiul Academiei Române pentru romanul Dulce ca pelinul. În 2011, Premiul pentru proză al Fundaţiei NIRAM din Spania. În 2019, Premiul pentru proză al revistei „Convorbiri literare”. În 2020, Marele Premiu şi Trofeul Festivalului Naţional de Literatură „Vasile Voiculescu”. În 2021, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Poveştile cerului, poveştile pământului.
Câteva dintre cărţile sale au fost traduse în limbile spaniolă, franceză, portugheză şi bulgară.

  • An apariție: 2023
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 230
ISBN 978-973-37-2709-5 Categorie:

Autor: Mitroi Ştefan

Descriere

Desene de Ștefan Câlția

 

„Pedepsit” de memorie, cum – spăşit – recunoştea, Ştefan Mitroi poartă în suflet „cerul de-acasă”. Iar cărţile sale, indiferent de gen (poezie, proză, dramaturgie), deapănă „povestea sufletului”, dezvăluind un incurabil visător. Un povestaş, aşadar, ludic, enigmatic, poematic, fantasmatic, închegând o sagă teleormăneană despre o lume apusă, vie totuşi, reînviată, împinsă spre orizontul fabulosului sub cupola realismului magic.
Adrian Dinu RACHIERU
Linia pe care o explorează Ştefan Mitroi este una deopotrivă parabolică, dar şi parodică. Ştefan Mitroi parodiază eternitatea.
În lumea poeziei şi prozei sale eminescianul vers un vis etern al morţii e viaţa lumii întregi se transformă, câteodată, într-un hohot de râs molipsitor.
Nichita DANILOV
Ştefan Mitroi nu cântă şi nici nu caută lumea aşa cum a fost, ci o recreează în ficţiune, pentru a o face să semene cu aceea din visul lui de poet, mitizând-o. Poezia lui e mitologia lui.
Ana DOBRE

Recenzii

  1. Junimea

    Ioan HOLBAN, casa de acasă, în revista „România literară”, nr. 23-24/ 31 mai 2024, p. 11, despre volumul Ștefan MITROI, Memoria fumului, Junimea, colecția „Cantos”, 2023. https://romanialiterara.com/arhiva/21-2024/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top