Malul stâng întreabă malul drept

Acasa|Dialog XXI, Cărți|Malul stâng întreabă malul drept

Malul stâng întreabă malul drept

35.00 lei

În 2013, Iolanda Malamen îmi solicita un interviu. La întrebarea „Cum este să fii considerat în acelaşi timp scriitor român şi străin dincoace de Prut?”, i-am răspuns emotiv: „Of, Prutul. E cea mai adormită frontieră din lume. Apa Prutului doarme când curge. Și noi cei din Republica Moldova picurăm de somn. Vedem vise fantastice, facem literatură din ele. Visăm, ne hrănim din vise, unul dintre acestea este că ne-am sincronizat cu literatura română.”
Între timp, parcă ne-am mai trezit, ne-am deștep­tat, cum s-ar zice. Un semn al trezirii este volumul de interviuri „Malul stâng întreabă malul drept”. Nume­roa­se dialoguri le-am scris în cadrul proiectului „De ce Republica Moldova rămâne o terra incognita pentru România?”, susținut de Institutul Cultural Român (2009-2010). Majoritatea interviurilor au fost publi­cate în ziarul Jurnal de Chișinău, căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Irina NECHIT

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 254
SKU: 978 973 37-2153-6 Categorii: ,

Autor: Irina Nechit

Descriere

În 2013, Iolanda Malamen îmi solicita un interviu. La întrebarea „Cum este să fii considerat în acelaşi timp scriitor român şi străin dincoace de Prut?”, i-am răspuns emotiv: „Of, Prutul. E cea mai adormită frontieră din lume. Apa Prutului doarme când curge. Și noi cei din Republica Moldova picurăm de somn. Vedem vise fantastice, facem literatură din ele. Visăm, ne hrănim din vise, unul dintre acestea este că ne-am sincronizat cu literatura română.”
Între timp, parcă ne-am mai trezit, ne-am deștep­tat, cum s-ar zice. Un semn al trezirii este volumul de interviuri „Malul stâng întreabă malul drept”. Nume­roa­se dialoguri le-am scris în cadrul proiectului „De ce Republica Moldova rămâne o terra incognita pentru România?”, susținut de Institutul Cultural Român (2009-2010). Majoritatea interviurilor au fost publi­cate în ziarul Jurnal de Chișinău, căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Irina NECHIT

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top