Lup de poet

Lup de poet

25.00 lei

Simion BOGDĂNESCU (pe numele adevărat, Ioan Puflea) s-a născut la 27 octombrie 1951, în satul Hupca, com. Bogdăneşti, jud. Vaslui.
Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi secţia română-franceză. A profesor de limba şi literatura română. A publicat peste 30 de cărţi de poezie, proză şi eseuri literare. Dintre cărţile de poezie: Totem interior, Dioptrii, Şoc, Poeme maxime, Ursine sabia tăcerii, Stră-miazănoaptea, Valea, Poete!, Nesfânt, Delir după Rahmaninov.
A primit următoarele premii (selectiv): Premiul pentru debut acordat de Radio Braşov, ediţia 1993; Premiul ,,Grai românesc. La Porţile Deltei”, Maliuc, 2017; Trofeul de excelenţă. Festivalul Internaţional ,,Europoesia”, Ediţia a II-a, Brăila-Cahul, 2017; Premiul Cartea Reprezentanţei (Vaslui) acordat de USR, Filiala Iaşi, 2018; Premiul de Excelenţă, USR Iaşi, 2021; Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bârlad, unde locuieşte, acordat la 11 decembrie 2019.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, din anul 1998.

  • An apariție: 2023
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 100
ISBN 978-973-37-2687-6 Categorii: ,

Autor: Bogdănescu Simion

Descriere

Personalitate literară complexă (poet, aforist, eseist, prozator), Simion Bogdănescu a evoluat, ca poet, de la primele cărţi publicate la scurt timp după revoluţia din decembrie 1989: Totem interior (1991) şi Dioptrii (1992), între un neomodernism şi postmodernism bine temperat, către un transmodernism cristalizant al unui idiom cu o pecete stilistică tot mai personală.
Theodor CODREANU

 

Cărare-napoi

Ochelarii goi, rămaşi fără mine,
Inelul gol, uitat fără mine,
Ceasul rănit, rămas fără mine,
Ceaslovul rupt, rămas fără mine.
Numai ultimul meu rând de haine,
Fără carnea mea, fără scheletul meu,
A plecat singur, drept, militar,
Pe cărare-napoi…

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Lup de poet”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top