Luna de miere

Luna de miere

35.00 lei

De când n-o mai îmboldea ghimpele îngrijorării, dormea bine și era veselă. Aproape că nu se mai gândea la situația în care fusese, cu bărbatul bolnav pe moarte în spital, cu trei copii mici veniți unul după altul, cu marea nesiguranță care amenința să pună stăpânire pe calmul ei. Acum se bucura de ceea ce primea de la Cel de sus. Înțelegea tăria aerului după felul cum i se arătau particulele luminoase, știa când se schimbă vremea după cum cântau păsările sălbatice. Iar pe Vasile tot îl mai surprindea uneori, dimineața, când se trezea, înălțat într-un cot, privind-o cu drag. Iar ea, deschizând în acest fel ochii, își amintea că i se încredințase acelui bărbat datorită unei crenguțe de busuioc și a unui vis avut în noaptea de Bobotează. Și se ridica aparent preocupată să vadă ce fac cei mici dar și ca să ascundă zâmbetul de mulțumire.

Nu greșise crezând într-o crenguță de busuioc.

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 284
SKU: 978-973-37-2190-1 Categorii: ,

Autor: Doina Popa

Descriere

De când n-o mai îmboldea ghimpele îngrijorării, dormea bine și era veselă. Aproape că nu se mai gândea la situația în care fusese, cu bărbatul bolnav pe moarte în spital, cu trei copii mici veniți unul după altul, cu marea nesiguranță care amenința să pună stăpânire pe calmul ei. Acum se bucura de ceea ce primea de la Cel de sus. Înțelegea tăria aerului după felul cum i se arătau particulele luminoase, știa când se schimbă vremea după cum cântau păsările sălbatice. Iar pe Vasile tot îl mai surprindea uneori, dimineața, când se trezea, înălțat într-un cot, privind-o cu drag. Iar ea, deschizând în acest fel ochii, își amintea că i se încredințase acelui bărbat datorită unei crenguțe de busuioc și a unui vis avut în noaptea de Bobotează. Și se ridica aparent preocupată să vadă ce fac cei mici dar și ca să ascundă zâmbetul de mulțumire.

Nu greșise crezând într-o crenguță de busuioc.

Recenzii

  1. admin

  2. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top