Criticul nu poate fi prizonierul literaturii. În această libertate stă secretul celei mai strânse apropieri de natura, construcţia şi funcţiile textului literar. Aici este, poate, paradoxul criticii literare. Dacă persistă în lecturi exclusiv din aria literaturii, cel care se angajează în descifrarea textului nu va reuşi niciodată să satisfacă necesităţile unei abordări din unghiuri multiple, care să tindă către o elucidare completă a acestuia; va cădea în estetism sau va rămâne la aspectele tehnice. Ca imitaţie a lumii, literatura are nevoie, pentru a fi înţeleasă, de tot ceea ce înseamnă cunoaşterea acesteia.
Dar libertatea criticului nu este totuna cu libertatea criticii.
Critica, determinată fiind de natura specifică şi caracterul teleologic ale discursului literar, nu este un spaţiu al libertăţilor necontrolate, al hazardului, capriciului, al subiectivităţii extreme. […] Esteticul nu intră în sfera ideologiei literare, el fiind de la sine înţeles în analiza operei. Orice altă concepţie constituie o eludare a statutului firesc al operei de artă, a principiilor ei, o încălcare a autonomiei literaturităţii. Opera singură impune metoda.
Radu VOINESCU
Recenzii
Nu există recenzii până acum.