Legende şi istorioare orientale

30.00 lei

Legende, anecdote, istorioare cu tâlc din Istoria Imperiului Otoman extrase și prefațate de Elvira Sorohan

Nici un omagiu mai consistent nu i se poate aduce lui Dimitrie Cantemir decât reeditându-i opera. El este prima personalitate de anvergură, răsărită miraculos din pământul încă arid al culturii române. Înainte de a-i fi datori lui Eminescu, îi datorăm lui Cantemir că ne-a scos în lume prin merite ce erau numai ale lui.

  • An apariţie:: 2013
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 250
SKU: 978-973-37-1710-2 Categorii: ,

Autor: Dimitrie Cantemir

Descriere

Legende, anecdote, istorioare cu tâlc din Istoria Imperiului Otoman extrase și prefațate de Elvira Sorohan

Nici un omagiu mai consistent nu i se poate aduce lui Dimitrie Cantemir decât reeditându-i opera. El este prima personalitate de anvergură, răsărită miraculos din pământul încă arid al culturii române. Înainte de a-i fi datori lui Eminescu, îi datorăm lui Cantemir că ne-a scos în lume prin merite ce erau numai ale lui. N-a fost numai istoric, geograf, sociolog, etnograf, logician şi încă altele, a fost şi un mare povestitor al dramatismului ca destin, ce agită existenţa umană. La o lectură atentă, acest talent, indiferent de limba în care a scris, îi marchează întreaga operă, fără a trăda spiritul ştiinţific, dimpotrivă, împrumutându-i un aer de lejeritate şi genială siguranţă de sine.

Elvira Sorohan

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Legende şi istorioare orientale”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top