Lecturi olfactive ale pielii

Lecturi olfactive ale pielii

40.00 lei

Claudiu SFIRSCHI-LĂUDAT este absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, iar din 2009 este directorul Fundaţiei Culturale Greceşti, al cărei scop este promovarea culturii greceşti în România. în paralel, desfăşoară o activitate de traducător, completată de aceea de dramaturg, trei texte ale lui fiind puse în scenă. Din 2019, este corealizator al podcastului cultural Faţă/Verso, iar din ianuarie 2020 coordonează blogul Osmé – The Perfume Review, dedicat culturii olfactive. în 2022 a publicat Osmé. Antologie de texte pentru nasul oricui.

  • An apariție: 2023
  • Număr de pagini: 292
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2686-9 Categorie:

Autor: Sfirschi-Lăudat Claudiu

Descriere

Deşi invizibil şi mut, parfumul se înscrie pe piele ca semn şi o transformă într-o pagină al cărei text invită la o lectură intimă – sau publică, atunci când textul este unul publicitar. Menţinut viu şi activ de respiraţia autorului şi a cititorilor săi, suflul parfumului reanimă pagina într-un frecuş piele pe piele – o piele supraîncălzită, care face să se evapore mai uşor esenţele naturale şi cele artificiale şi dinamizează circuitul economic. Iar odată cu el, şi lecturile olfactive ale pielii pe care le-am început mai mult în joacă şi din pură curiozitate, pornind de la text pentru a ajunge la trup – şi invers.

Ce ţine Phaidros sub mantie, care sunt avatarurile panterei parfumate, cum se înscriu olfactiv şi vizual boala şi moartea pe trup, cum e să mori „de dragoste rănită” şi sufocată de parfumuri, care este adevărul ultim pe care ni-1 şopteşte parfumul, ce este o semnătură olfactivă şi cum e să rămâi fără parfumul-semnătură, ce ne spune parfumul despre sex şi gen şi cum devine corpul o marfă parfumată, iată câteva microteme încapsulate în cuvinte-molecule şi o invitaţie la scratch & sniff (& read).

 

 

Claudiu Sfirschi-Lăudat este un maestru în a face parfumurile să vorbească şi limbajul să emane miresme. Filosof cu studii de limbi clasice şi traducător cu afinităţi literare, autorul ne invită în Lecturi olfactive ale pielii să-l însoţim într-o aventură de decriptare a metamorfozelor relaţiei dintre trup şi text, de la izul papirusurilor lui Platon până la sloganuri publicitare pentru parfumuri. Exerciţiile sale de adulmecare hermeneutică se remarcă printr-o erudiţie neostentativă, rafinament interpretativ, fantezie ludic-asociativă şi eleganţă stilistică. Leitmotivele şi variaţiunile lor, urmărite de-a lungul istoriei, evocă acordurile şi dezvoltarea melodică a parfumurilor clasice. Pe scurt, lecturile olfactive ale lui Claudiu Sfirschi-Lăudat propun un fascinant exerciţiu de respiraţie intelectuală şi inspiraţie artistică.

Mădălina DIACONU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Lecturi olfactive ale pielii”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top