Las huellas en el agua (poemas 2013-2023) / Umbrele în apă (poeme 2013-2023)

Las huellas en el agua (poemas 2013-2023) / Umbrele în apă (poeme 2013-2023)

36.00 lei

Pedro Sánchez Sanz (Sevilia, 1970) licenţiat în filologie engleză la Universitatea din Sevilla, a publicat o colecţie de poveşti, Impossible Escapes (2011), una dintre ele a primit Premiul Internaţional Platero, al Clubului de carte ONU (Geneva). De asemenea, a primit multe alte premii pentru volumele sale de poezie, cele mai recente fiind: Reason for the Islands (2017); Refugio en el vuelo (2019) şi Black Thread (2022). A fost membru în comitetul editorial al revistelor The Cats’ Attic şi CAL. În prezent, co-regizează Juego de Espejos, o colecţie de caiete în traducere poetică.

A tradus şi din engleză şi a publicat o antologie a poetului Edward Lucie-Smith, Hacia el silencio (2016), precum şi multe cărţi din portugheză din care amintim: Lo real lo arrasa todo (2023) de Isabel de Sá, Terca marea (2019) de Manuel Neto dos Santos sau Una casa al otro lado del mundo (2023) de Victor Oliveira Mateus.

Numeroase texte şi traduceri apărute sub semnătura sa au apărut în publicaţii digitale şi tipărite, dintre care Alameda 39, Clarín sau El Colloquiode los Perros sunt câteva exemple.

Poeziile sale au fost traduse în franceză, română şi portugheză şi au apărut în câteva publicaţii portugheze, cum ar fi A Ideia, Esfera sau Cintilações, şi în publicaţii româneşti precum Littera Nova sau Cuvânt Românesc. În 2020, o scurtă antologie bilingvă spaniolă-română a poeziei sale intitulată 12 amprente în zăpada / 12 urme pe zǎpadǎ a apărut la Editura Muşatinii, Suceava.

 

Pedro Sánchez Sanz (Sevilla, 1970), licenciado en Filología Inglesa por la Universidad de Sevilla, ha publicado una colección de relatos, Huidas imposibles (2011), uno de cuyos relatos recibió el Premio Internacional Platero, del Club del Libro en la O.N.U. (Ginebra). También ha publicado y recibido otros galardones por libros de poesía, los últimos: Razón de las islas (2017); Refugio en el vuelo (2019) e Hilo negro (2022). Ha sido miembro del consejo editorial de las revistas El ático de los gatos y CAL. Actualmente codirige Juego de Espejos, colección de cuadernos de traducción poética.

Ha traducido del inglés, y publicado, una antología del poeta Edward Lucie-Smith, Hacia el silencio (2016), y también del portugués varios libros, entre ellos: Lo real lo arrasa todo (2023) de Isabel de Sá, Terca marea (2019) de Manuel Neto dos Santos o Una casa al otro lado del mundo (2023) de Victor Oliveira Mateus. Numerosas textos y traducciones suyas han aparecido en publicaciones digitales e impresas, de las que Alameda 39, Clarín o El Coloquio de los Perros son algunos ejemplos.

Poemas suyos han sido traducidos al francés, al rumano y al portugués, y han aparecido en publicaciones de Portugal, como A Ideia, Esfera o Cintilações, y en publicaciones rumanas como Littera Nova o Cuvânt Românesc. En 2020 se publicó en Rumanía una breve antología bilingüe español-rumano de su poesía titulada 12 huellas en la nieve / 12 urme pe zǎpadǎ (Editura Muşatinii, Suceava).

  • An apariție: 2024
  • Număr de pagini: 118
  • Format: 14,5 x 16 cm
ISBN 978-973-37-2791-0 Categorii: ,

Autor: Sánchez Sanz Pedro

Descriere

Traducere de Paula COVALSCHI și David BĂLTĂREȚU

 

Antologia Las huellas en el agua (poemas 2013-2023) surprinde urmele pe apă lăsate timp de zece ani de poetul Pedro Sanchez Sanz. Cel care se ambiţionează să scrie pentru eternitate, adică foarte puţin cronotopic, anume adresându-se unui spaţiu-timp de oricând şi de oriunde. Fireşte, nimic nu ne mai nutreşte speranţa de peren în transumanism şi antropocen, epoci de transformări ale paradigmelor din ultimii 5000 de ani. Intrăm într-un interval al neo-naturii, neo-urbanismului, neo-artelor, neo-corpului, căci de sat aproape că nu se mai poate vorbi. Aşa că nu avem nicio garanţie că poezia esenţelor sempiterne şi transparente va mai însemna ceva peste 50 de ani de acum încolo.

Felix NICOLAU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Las huellas en el agua (poemas 2013-2023) / Umbrele în apă (poeme 2013-2023)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top