Kerouac blues

Kerouac blues

33.00 lei

Gabriel CHIRIAC (n. 29.10.1968) este expert restaurator lemn la Centrul de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi. Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, secţia Artă sacră, cu specializarea carte-document și master în același domeniu.

Expert acreditat de Ministerul Culturii în conservarea bunurilor din patrimoniul cultural național și conservare-restaurare lemn din monumente de arhitectură populară. În 2015, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea la Iași a Centrului de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural, a primit Diplomă de Excelență „pentru întreaga activitate depusă în serviciul culturii naționale”.

Ca scriitor a debutat la editura Junimea cu romanul Iarnă cu fulgi însângerați (2009). Au urmat: Leul înaripat, Editura Junimea, 2011 și Ceață roșie în Crimeea, Editura Junimea, 2014. Din anul 2018 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

  • An apariție: 2024
  • Format: 11,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 76
ISBN 978-973-37-2828-3 Categorii: ,

Autor: Chiriac Gabriel

Descriere

L-am cunoscut pe Gabriel Chiriac la începutul pandemiei, l-am cunoscut atunci ca prozator, autor deja al trei romane – despre cel de-al treilea aveam să scriu, un roman realist situat în istoria recentă, excelent scris. Nu-mi imaginam atunci că îl voi cunoaște și ca poet. Dar în iarna anului 2022, am citit primele poezii, plăcut surprins de dimensiunea infuzată oriental a acestora. Autorul scria atunci un fel de „japonezării”, poeme marcate de experiența haiku și tanka, dar asumată excelent experienței personale, un fel de „stampe” ale interiorului apelînd la expresive semne ale lumii din afară. Au urmat alte cîteva faze lirice, neoromantism, poezia beat, poezia digital. Volumul de față este o selecție foarte drastică, el cuprinde cele mai bune poeme din aceste etape de creație, mai puțin ultima, cea digitală, poemele acesteia urmînd să fie incluse într-un alt volum. Kerouac blues este unul dintre cele mai mature volume de debut în poezie citite de mine în ultimii destui ani. Sigur, și autorul era deja un scriitor matur, chiar dacă prozator, în anii în care l-a scris… Reiau un foarte scurt poem din faza „niponă”: „își vor face loc/ în mine/ cu întunericul în palme/ continui/ să/ înot” (Furtuni).

Liviu ANTONESEI

 

 

Gabriel CHIRIAC reușește în Kerouac blues să dea contur unei sinteze disimulate a ceea ce reprezintă Jack Kerouac dincolo de literatura lui, adică atmosferă, stil de viață, legendă urbană, opțiunea de a nu te raporta decât la propriile limite, care și ele există pentru a fi depășite. Atmosfera acelei perioade de timp e surprinsă prin intermediul unor poezii foarte bine scrise și atent articulate din punctul de vedere al ponderii biografemelor în textul liric. Avem de-a face cu un poem unitar compus din fragmente ce ilustrează fiecare în parte ipostazele unei ființe în carne și oase ce tinde să se confunde din ce în ce mai mult cu o idee: cea a unei depline libertăți de a fi, dincolo de vise și călătorii imaginare.

Șerban AXINTE

 

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Kerouac blues”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top