Istorii corecte politic

Istorii corecte politic

36.00 lei

„Istorii corecte politic” este o colecție obraznică de texte satirice de-a lungul căreia personaje celebre trec prin chinurile obsesiilor ideologice actuale. Mircea cel Bătrân câștigă la Rovine pentru că „Nu înseamnă nu!” și „Țara mea, alegerea mea!”, Vlad Țepeș pornește mișcarea Basarab Lives Matter, Ciuma Neagră este o pandemie super-OK pentru că nu discriminăm, Mihai Viteazul luptă pentru unirea tuturor românilor, indiferent dacă erau unguri, tătari sau sași, Brâncoveanu rămâne blocat în fața porților Raiului pentru că nu trece de robotul telefonic, Moara cu noroc devine primul roman despre păcănele, iar Ștefan cel Mare… Atenție: cititul în exces poate cauza gândire liberă. Lectură plăcută!

 

Despre autor:

Dan DARIE s-a născut, ceea ce ar trebui să fie OK și să nu ofenseze pe nimeni, chiar dacă a făcut asta în mileniul trecut și nu în anul curent. Ulterior, el a urmat un număr semnificativ de ani de școală, dar asta nu l-a împiedicat să învețe să scrie, să citească și, absolut revoltător pentru educația românească, să înțeleagă ce scrie. El și cei care îl citesc de plăcere.

În România, Dan Darie e cunoscut ca jurnalist la Cațavencii în general și ca bărbos, pletos, fioros în particular.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 202
ISBN 978-973-37-2762-0 Categorii: ,

Autor: Darie Dan

Descriere

În viața de toate zilele Dan Darie e un tip cât se poate de politicos, chiar prevenitor, dar care nu înghite corectitudinea politică. I se pare ipocrită și croită până la absurd după patul lui Procust, cel în care, dacă nu încapi, ți se taie țurloaiele. Așa că în scris tratează cu umorul acid al satiricilor absurditățile acestei corectitudini. Cu aceeași aciditate scrie și despre monștrii sacri ai istoriei, cei îmbălsămați în laude, readucându-i la firești dimensiuni, cu bune și cu rele, ceea ce spiritelor pioase li se pare scandalos. Cine îl citește pe Dan în Cațavencii se va bucura să-i vadă șarjele adunate în carte. Aici schițele lui corozive se luminează unele pe altele, ca în minunățiile dintr-un caleidoscop. Iar cine îl descoperă de-abia acum va avea surpriza întâlnirii cu un scriitor al cărui umor special și excelență stilistică îl impun încă de la debutul în volum.

Cristian TEODORESCU

 

 

 

Dacii mei, m-am bucurat să aflu că și voi vreți vinul îndoit, asemeni dușmanilor noștri romani. Dar nu știam că voi îl îndoiți cu țuică – Burebista, mare rege peste daco-beți

Vând armată maghiară, nu bate, nu troncăne, ultima dată a fost condusă la Posada de un băiat la fel de priceput ca o bătrânică – cronica pictată de la Viena

Un plăieș adevărat apără cetatea cu prețul vieții dușmanului – sloganul Cetății Neamțului

Dă-i, Doamne, războaie, să ne mai facă nebunul biserici pe banii statului! – clerul lui Ștefan cel Mare și Sfânt

Boier Mitropolit, nu vreau să insinuez că ai fi profund corupt, dar de ce începi fiecare slujbă cu Doamne, mituiește? – Vlad Țepeș

Vitejii mei, clipa biruinței a sosit! Înainte, să vadă și păgânii de ce mi se spune Ștefan cel Mare! Hai, aduceți-mi poneiul și la luptă! – Ștefan cel Mare

Recenzii

  1. Junimea

    Cristian TEODORESCU, Book și sfârc. Insectarul cu absurdități hieroglifice, în revista „Cațavencii”, nr. 28/ 17-23 iulie 2024, despre volumul Dan DARIE, Istorii corecte politic, Junimea, colecția „Exit”, 2024.
    https://www.catavencii.ro/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top