Între umor și înstrăinare

Între umor și înstrăinare

30.00 lei

Întâmplarea de a fi contemporan cu unii autori deveniți subiect de studiu pentru Dicționarul General al Literaturii Române (DGLR), îndeobște puțin cercetați și promovați, oferă istoricului și criticului literar ocazia de a aprofunda domeniul pentru care și-a descoperit afinități și interes. Astfel s-a născut ideea unui dialog cu prozatoarea, poeta și eseista Genoveva Logan.
Gândit inițial ca un simplu interviu în completarea arti­co­lului de dicționar, dată fiind comple­xi­tatea experien­țelor din ultimele decenii ale totalitarismului, puse sub lupa mări­toare a prezentului, dialogul eminamente electronic, început la finele anului 2014, s-a amplificat pe parcurs, desfășurându-se timp de aproape trei ani și meta­mor­fo­zându-se în prezentul volum.
Carmen BRĂGARU

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 200
ISBN 978-973-37-2161-1 Categorii: ,

Autor: Brăgaru Carmen, Logan Genoveva

Descriere

Întâmplarea de a fi contemporan cu unii autori deveniți subiect de studiu pentru Dicționarul General al Literaturii Române (DGLR), îndeobște puțin cercetați și promovați, oferă istoricului și criticului literar ocazia de a aprofunda domeniul pentru care și-a descoperit afinități și interes. Astfel s-a născut ideea unui dialog cu prozatoarea, poeta și eseista Genoveva Logan.
Gândit inițial ca un simplu interviu în completarea arti­co­lului de dicționar, dată fiind comple­xi­tatea experien­țelor din ultimele decenii ale totalitarismului, puse sub lupa mări­toare a prezentului, dialogul eminamente electronic, început la finele anului 2014, s-a amplificat pe parcurs, desfășurându-se timp de aproape trei ani și meta­mor­fo­zându-se în prezentul volum.
Carmen BRĂGARU

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top