Între timp îţi vezi de viaţa ta

25.00 lei

Poezia Cristinei Hermeziu e una furată in extremis unei lumi uniformizatoare și alienante, cu atât mai alienantă dacă aparține megalopolisului parizian. Ceea ce nu înseamnă că ar fi un violon d’Ingres, dimpotrivă, întâlnirea cu timpul personal, smuls timpului depersonalizat, are valoare de Ereignis și se petrece à bout de souffle, cu o sensibilitate existențială acută.

Trecutul afectiv, căruia îi sunt rememorate fulgurațiile antonioniene de pasiune și incomunicabilitate, asumarea lucidă a feminității, melancoliile („hrănește bestia/ cu melancolii”), vecinătatea înspăimântătoare și fascinantă a golului, autoironia contrapusă tendințelor de explozie emoțională, sarcasmul (iubește-ți telefonul/ ca pe tine însuți), luciditatea resemnării (ce înțelepciune,/ ce simplitate) încap toate miraculos în notația austeră, cu abia câteva extensii colocviale și mici inserții incantatorii repede reprimate.

Textele acestea mărunte („broutilles”) transmit o autenticitate lirică, o finețe și fragilitate umane pe care poezia noastră „hipergeneraționistă” le atinge rareori sau chiar le respinge programatic.

O. NIMIGEAN

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: 14,5 x 16 cm
  • Număr de pagini:: 114
SKU: 978-973-37-2337-0 Categorii: ,

Autor: Cristina Hermeziu

Descriere

Poezia Cristinei Hermeziu e una furată in extremis unei lumi uniformizatoare și alienante, cu atât mai alienantă dacă aparține megalopolisului parizian. Ceea ce nu înseamnă că ar fi un violon d’Ingres, dimpotrivă, întâlnirea cu timpul personal, smuls timpului depersonalizat, are valoare de Ereignis și se petrece à bout de souffle, cu o sensibilitate existențială acută.

Trecutul afectiv, căruia îi sunt rememorate fulgurațiile antonioniene de pasiune și incomunicabilitate, asumarea lucidă a feminității, melancoliile („hrănește bestia/ cu melancolii”), vecinătatea înspăimântătoare și fascinantă a golului, autoironia contrapusă tendințelor de explozie emoțională, sarcasmul (iubește-ți telefonul/ ca pe tine însuți), luciditatea resemnării (ce înțelepciune,/ ce simplitate) încap toate miraculos în notația austeră, cu abia câteva extensii colocviale și mici inserții incantatorii repede reprimate.

Textele acestea mărunte („broutilles”) transmit o autenticitate lirică, o finețe și fragilitate umane pe care poezia noastră „hipergeneraționistă” le atinge rareori sau chiar le respinge programatic.

O. NIMIGEAN

Recenzii

  1. Editura Junimea

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top