Înnegurare. Povestiri aproape uitate

Acasa|Numele prozatorului, Cărți|Înnegurare. Povestiri aproape uitate

Înnegurare. Povestiri aproape uitate

30.00 lei

Traducător de literatură neogreacă, Valeriu MARDARE debutează acum şi ca prozator, dezvăluind un univers marginal, psiho-patologic, unde naratori variaţi îmbină intro­specţia cu reflecţii asupra existenţei cotidiene.
Volumul reprezintă un triptic enigmatic, unitar prin personajele fără nume, marcate de trecut, însă cu propen­siuni creatoare, evadând prin forme mentale dintr-o stare cvasiautistă în lumea socială activă. Nostalgice, introvertite, ele sunt rupte de ambientul social agresiv şi dovedesc că au, în final, un fond mental dinamic şi salvator. În mediul lor citadin şi în evoluţiile lor, cititorii pot recunoaşte propria lor cetate şi pe propriii concitadini ce aspiră la normalitate. Dacă în prima povestire personajul pare un „idiot” post­dosto­­iev­skian, spectrul suferinzilor se regăseşte şi în celelalte poves­tiri, unde se produc contaminări subtile între narator şi eroi.
Prin mesajul său major şi prin arta sa modernă, Valeriu MARDARE incită cititorul la o meditaţie asupra fiinţei moderne. Premizele acestea ne îndreptăţesc ca, pe viitor, să aşteptăm de la el lucrări antologice.
1 martie 2018                                     Traian DIACONESCU
  • An apariţie:: 2018
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 168
SKU: 978-973-37-2135-2 Categorii: ,

Autor: Valeriu Mardare

Descriere

Traducător de literatură neogreacă, Valeriu MARDARE debutează acum şi ca prozator, dezvăluind un univers marginal, psiho-patologic, unde naratori variaţi îmbină intro­specţia cu reflecţii asupra existenţei cotidiene.
Volumul reprezintă un triptic enigmatic, unitar prin personajele fără nume, marcate de trecut, însă cu propen­siuni creatoare, evadând prin forme mentale dintr-o stare cvasiautistă în lumea socială activă. Nostalgice, introvertite, ele sunt rupte de ambientul social agresiv şi dovedesc că au, în final, un fond mental dinamic şi salvator. În mediul lor citadin şi în evoluţiile lor, cititorii pot recunoaşte propria lor cetate şi pe propriii concitadini ce aspiră la normalitate. Dacă în prima povestire personajul pare un „idiot” post­dosto­­iev­skian, spectrul suferinzilor se regăseşte şi în celelalte poves­tiri, unde se produc contaminări subtile între narator şi eroi.
Prin mesajul său major şi prin arta sa modernă, Valeriu MARDARE incită cititorul la o meditaţie asupra fiinţei moderne. Premizele acestea ne îndreptăţesc ca, pe viitor, să aşteptăm de la el lucrări antologice.
1 martie 2018                                     Traian DIACONESCU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Înnegurare. Povestiri aproape uitate”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top