Paul Miron. In Memoriam

Acasa|Efigii, Cărți|Paul Miron. In Memoriam

Paul Miron. In Memoriam

33.00 lei

Volum comemorativ alcătuit de Eugen Munteanu

 

Partea tare a operei literare lui Paul este însă proza: povestiri, amintiri, portrete, un mic roman pseudo-istoric şi altele. Limba tuturor este îndeosebi remarcabilă: o limbă românească limpede ca apa de izvor, dar totodată inventivă, original aşezată pe temelia lexicală a marii noastre proze clasice, dar folosind mijloace moderne, cum ar fi pastişa, arhaizantă şi neologistică, spontană şi elaborată, în limitele unei arte savante a cuvântului.

Nicolae MANOLESCU

 

Paul Miron era un amestec inanalizabil de blîndețe moldavă, umor și tenacitate. Suporta greu distanța de țară și era posedat de nevoia de a-i ajuta pe cei rămași acasă. România nu era pentru el o amintire difuză, un dulceag teritoriu al nostalgiei. Era o ocupație zilnică, un parteneriat fără sfîrșit. Dădea de lucru și de mîncare, risipea de jur împrejur afecțiune și bună-dispoziție, imagina proiecte, făcea cultură românească oriunde și oricînd i se oferea ocazia. Nu făcea calcule de oportunitate și nu ezita să asume riscuri.

Andrei PLEȘU

  • An apariţie:: 2017
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 472
SKU: 978-973-37-2005-8 Categorii: ,

Autor: Eugen Munteanu

Descriere

Volum comemorativ alcătuit de Eugen Munteanu

 

Partea tare a operei literare lui Paul este însă proza: povestiri, amintiri, portrete, un mic roman pseudo-istoric şi altele. Limba tuturor este îndeosebi remarcabilă: o limbă românească limpede ca apa de izvor, dar totodată inventivă, original aşezată pe temelia lexicală a marii noastre proze clasice, dar folosind mijloace moderne, cum ar fi pastişa, arhaizantă şi neologistică, spontană şi elaborată, în limitele unei arte savante a cuvântului.

Nicolae MANOLESCU

 

Paul Miron era un amestec inanalizabil de blîndețe moldavă, umor și tenacitate. Suporta greu distanța de țară și era posedat de nevoia de a-i ajuta pe cei rămași acasă. România nu era pentru el o amintire difuză, un dulceag teritoriu al nostalgiei. Era o ocupație zilnică, un parteneriat fără sfîrșit. Dădea de lucru și de mîncare, risipea de jur împrejur afecțiune și bună-dispoziție, imagina proiecte, făcea cultură românească oriunde și oricînd i se oferea ocazia. Nu făcea calcule de oportunitate și nu ezita să asume riscuri.

Andrei PLEȘU

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top