Iluzia POPESCU

Iluzia POPESCU

30.00 lei

Alexandru Constantin POPESCU s-a născut la 19 octombrie 1996 în satul Băneştii noi, raionul Teleneşti, şi a murit pe 10 august 2023. A studiat la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A frecventat atelierul „Vlad Ioviţă”, coordonat de scriitorul Dumitru Crudu. A debutat cu poezii în revista „Timpul din România”, ediţia din Republica Moldova.

  • An apariție: 2024
  • Format: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini: 108
ISBN 978-973-37-2836-8 Categorii: ,

Autor: Popescu Alexandru Constantin

Descriere

Alexandru a fost un om scindat. Ceea ce rămâne după el este poezia sa. Prin ea, Alexandru rămâne viu. Este poezia unui mare poet, pe care noi nu l‑am înţeles cât a trăit. Alexandru e unul dintre acei poeţi morţi de tineri, care devin tot mai importanţi şi mai importanţi odată cu trecerea timpului. Cartea sa e ca o explozie. Ea dinamitează întreaga poezie românească tânără a acestui început de secol.

Dumitru CRUDU

 

Expresia „Iluzia Popescu” are ceva concluziv, ceva care supravieţuieşte – într-un mod poate paradoxal – după ce toate iluziile au fost conduse spre ultimele lor consecinţe. Bunăoară, iluzia că omul ar fi mai mult decât carne sau că implicarea în tot ce înseamnă viaţă ar însemna ceva în plus faţă de instinctul de a închide ochii. O vreme nu a ştiut dacă trebuie să se debaraseze sau nu de astfel de iluzii. Deliberarea aceasta de dinaintea luării unei decizii a condus la scrierea acestei cărţi cu adevărat tulburătoare. Trebuie spus că avem de-a face cu o carte realmente valoroasă, nu de idealizări post-mortem. Ne-am fi dorit ca alegerea sa să fie, în cel mai rău caz, continuarea deliberării. Am fi avut parte pe viitor de multe astfel de cărţi care schimbă ceva în cel care le citeşte. Dar viitorul nu înseamnă în acest caz decât unda de şoc, unda seismică a unei alegeri foarte greu de înţeles pentru cei care l-au cunoscut pe autor, poate şi pentru cei care, iată, se pregătesc să-l cunoască prin intermediul poeziei sale.

Şerban AXINTE

 

 

###

în ochii micuţei Alexandra

toţi oamenii sunt fericiţi

câinele vagabond de lângă circ

latră turbat cu spume la gură

şi tuturor le e frică,

câinele de lângă circ latră până

i se rupe vocea şi lacrimile i-au

umplut ochii,

troleibuzele albastre trec pline

şi oamenii stau lipiţi unii de alţii

transpiraţia şi indiferenţa se scurg

şiroind pe podea.

în ochii micuţei Alexandra

toţi oamenii sunt fericiţi.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Iluzia POPESCU”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top