Iacob Negruzzi la Convorbiri literare

30.00 lei

Apariţia, existenţa şi continuitatea Convorbirilor literare şi a spiritului convorbirist, a Convorbirilor într-un interval de timp care a depăşit un secol şi jumă­tate este opera exclusivă a lui Iacob Negruzzi, primul ei redactor şi director.
Realitate ocultată cu o curioasă obstinaţie, inclusiv de către mulţi istorici şi critici literari buni cercetători ai fenomenului con­vorbirist, Convorbiri literare a marcat, şi continuă şi în prezent, mersul culturii naţionale pe drumul unei necesare continuităţi convorbiriste.
Aceste pagini sînt o încercare de contextualizare şi afirmare a rolului jucat de Iacob Negruzzi la Junimea, prin excelenţă la Convorbiri literare, revistă căreia dacă nu i-ar fi asigurat consistenţa, deschi­derea naţională şi o remarcabilă continuitate, istoria literaturii române din ultimul veac şi jumătate ar fi arătat cu totul altfel şi sigur mai săracă.
Cassian Maria SPIRIDON

  • An apariţie:: 2019
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 150
SKU: 978-973-37-2307-3 Categorii: ,

Autor: Cassian Maria Spiridon

Descriere

Apariţia, existenţa şi continuitatea Convorbirilor literare şi a spiritului convorbirist, a Convorbirilor într-un interval de timp care a depăşit un secol şi jumă­tate este opera exclusivă a lui Iacob Negruzzi, primul ei redactor şi director.
Realitate ocultată cu o curioasă obstinaţie, inclusiv de către mulţi istorici şi critici literari buni cercetători ai fenomenului con­vorbirist, Convorbiri literare a marcat, şi continuă şi în prezent, mersul culturii naţionale pe drumul unei necesare continuităţi convorbiriste.
Aceste pagini sînt o încercare de contextualizare şi afirmare a rolului jucat de Iacob Negruzzi la Junimea, prin excelenţă la Convorbiri literare, revistă căreia dacă nu i-ar fi asigurat consistenţa, deschi­derea naţională şi o remarcabilă continuitate, istoria literaturii române din ultimul veac şi jumătate ar fi arătat cu totul altfel şi sigur mai săracă.
Cassian Maria SPIRIDON

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Iacob Negruzzi la Convorbiri literare”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top