Fără cont pe Facebook

Fără cont pe Facebook

40.00 lei

Vasile NEDELCIU (născut la Bulboci, Soroca). Specialist cu doctorat în domeniul IT. În perioada sovietică a fost inginer, cercetător ştiinţific, şef de laborator, conferenţiar universitar. Co-fondator al Mişcării Democratice (1988) şi al Frontului Popular din Moldova (1989), membru al Parlamentului R. Moldova (1990-2001). Este coautor al Declaraţiei de Independenţă a R. Moldova. În anii 2000 – 2018 activează în sectorul privat (cofondator şi director al unei companii IT care, urmare a unui proces de fuziuni şi extindere, devine sucursala multinaţionalei de azi, Endava PLC – companie listată la bursa din New York cu acronimul DAVA). Debut literar în 1974 în cenaclul „Luceafărul” al ziarului „Tineretul Moldovei” din Chişinău, condus de regretatul şi reputatul poet Liviu Damian. În perioada 1974 – 1988, publică cicluri de viersuri în ziarul „Tineretul Moldovei” şi în săptămânalul „Literatura şi Arta”. A debutat editorial cu Numărătoarea de fraţi, Editura Literatura Artistică, Chişinău, 1988.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 130
ISBN 978-973-37-2940-2 Categorii: ,

Autor: Nedelciu Vasile

Descriere

Două motive, adesea conjugate, susţin microuniversul său poetic: cel al temeiului şi cel al jertfei. El este, la el, „o plămadă ancestrală, care se opune risipirii, dezagregării” (A. Turcanu), o gravitate argheziană transpusă într-o sintaxă uşor-barocă: „Schimb anotimpurile, chipul să-mi câştig, / împlinind vârsta mersului drept./ Ce mult – şi cum se justifică cântările toate în piept”.

Mihai CIMPOI

 

Ceea ce ne propune Vasile Nedelciu este, în fond, rodul muncii de cristalizare a unei gândiri şi simţiri, ce are numaidecât nevoie de făurirea propriului cristal atât pentru a-şi trăinici trăirea, cât şi pentru a-şi oglindi în el urcuşul anevoios către adevăratele culmi ale omeniei şi admiraţiei de frumos. Stăpâneşte discursivitatea elegiacă, dar şi gestul abrupt, lapidar, al purtătorului de esenţe.

Ion HADÂRCĂ

 

Se adevereşte

Încă nici un război n-a fost câştigat de poeţi.
Dar cu ce război nu ne-am făli,
dacă printre cei întorşi acasă s-ar regăsi un Odiseu?

Se adevereşte, aşadar, că nu cetăţile-s făcute să dăinuie,
ci cântările de pe meterezele lor,
furate de vânturi care cutreieră, peste ani, zările.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Fără cont pe Facebook”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top