Fantome şi portrete… la Iaşi

40.00 lei

Deşi, la moartea lui Dimitrie Anghel, Nicolae Iorga scria limpede că acesta „a fost unul din marii virtuoşi ai poeziei româneşti, dar mai ales unul din cei mai mari maeştri ai prozei noastre, în care a pus mlădiere, coloare, mult talent, foarte mult meşteşug şi une­ori încă mai mult suflet”, creaţia în pro­ză a aces­tu­ia a ocupat permanent un plan se­­cund, du­pă 1944 fiind chiar cenzurată, ocul­­tată, nici în masivul volum II al ediţiei de Scrieri de D. An­ghel şi Şt.O. Iosif, îngrijită de Ion Roman, din 1982, nefigurând unele tex­­te, antologabile, dealtfel. Iată un argu­ment în plus, în afara va­lorii in­trin­seci a scrierilor cu puternice accente personale, afective, evocative, de a pune la dispoziţia ci­­titorilor un cuprinzător volum de proză, în ca­re Iaşul să figureze în prim‑plan.
Liviu PAPUC

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: 21 x 16.5 cm
  • Număr de pagini:: 142
SKU: 978 973 37 2175-8 Categorii: ,

Autor: Dimitrie Anghel

Descriere

Deşi, la moartea lui Dimitrie Anghel, Nicolae Iorga scria limpede că acesta „a fost unul din marii virtuoşi ai poeziei româneşti, dar mai ales unul din cei mai mari maeştri ai prozei noastre, în care a pus mlădiere, coloare, mult talent, foarte mult meşteşug şi une­ori încă mai mult suflet”, creaţia în pro­ză a aces­tu­ia a ocupat permanent un plan se­­cund, du­pă 1944 fiind chiar cenzurată, ocul­­tată, nici în masivul volum II al ediţiei de Scrieri de D. An­ghel şi Şt.O. Iosif, îngrijită de Ion Roman, din 1982, nefigurând unele tex­­te, antologabile, dealtfel. Iată un argu­ment în plus, în afara va­lorii in­trin­seci a scrierilor cu puternice accente personale, afective, evocative, de a pune la dispoziţia ci­­titorilor un cuprinzător volum de proză, în ca­re Iaşul să figureze în prim‑plan.
Liviu PAPUC

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Fantome şi portrete… la Iaşi”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top