Ereziile de la Iaşi

25.00 lei

Mimând modestia, cu politicoase preveniri cum că nu-i tocmai înţelept să risipeşti energie şi timp preţios, aruncându-te tu, prea vrednic cititor, asupra unui text greu de rumegat, autorul îţi atinge cu precizie bine calculată curiozitatea. Iar curiozitatea aceasta îţi va fi răsplătită după truda unei citiri, care cere o a doua citire, cu adăstări destule spre mai bună înţelegere.

  • AN APARIŢIE:: 2012
  • FORMAT:: A5
  • NUMĂR DE PAGINI:: 512
SKU: 978-973-37-1626-6 Categorii: ,

Autor: Ion Mânzatu

Descriere

Mimând modestia, cu politicoase preveniri cum că nu-i tocmai înţelept să risipeşti energie şi timp preţios, aruncându-te tu, prea vrednic cititor, asupra unui text greu de rumegat, autorul îţi atinge cu precizie bine calculată curiozitatea. Iar curiozitatea aceasta îţi va fi răsplătită după truda unei citiri, care cere o a doua citire, cu adăstări destule spre mai bună înţelegere. Efortul şi răbdarea de a te opri nu odată din lectură spre o mai bună înţelegere te vor face să descoperi un eseist dedulcit la lecturi din poeţi mari şi ciudaţi, incomozi ca şi autorul de Erezii ieşene, şi cât de bine se potrivesc versurile din Ghilgameş, ori Nichita Stănescu, ori Baudelaire, ori Montale, ori Nichita Danilov, ori Esenin pe trunchiul parabolicei scrieri. Ai impresia că un poem sau altul fost-a scris pentru a ilustra, mai sugestiv decât alte cuvinte exegetice, adevărul unei maxime ori al unei învăţături asiatice. Regizor de teatru, director de trupă teatrală o vreme, instructor de teatru la tinereţe, doctor în Teatru cu o teză despre sentimentul nimicniciei în dramaturgia lui Cehov; mai nou – editor, întreprinzător pe cont propriu al unor proiecte culturale năstruşnice, spirit iscoditor şi neîncovoiat de obligaţii sociale, Ion Mânzatu – căci despre domnia sa este vorba – mă surprinde propunându-mi să parcurg un manuscris voluminos, mărunt scris, cu o bibliografie ce pune alături cugetători din toate timpurile, poeţi şi iarăşi poeţi, fizicieni şi astrologi, antropologi însemnaţi. Toţi sunt puşi la treabă, după ce au fost citiţi şi răscitiţi cu de-amănuntul, vreme de câteva decenii, pentru a sprijini un ópus neobişnuit – cât învăţătură de transmis pe alte căi decât cele ale scrisului – de masă; cât studiu antropologic, cât mărturisire – ferită de ochi şi urechi sceptice, cât eseu de filosofia culturii, toate la un loc şi pe rând menite să valorifice un gând îndrăzneţ, unii i-ar spune – nesăbuit: o… cosmogonie.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Ereziile de la Iaşi”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top