E alt oraş aici

E alt oraş aici

30.00 lei

Ovidiu Raul VASILIU s-a născut pe 5 septembrie 1975, la Iaşi.

Licenţiat (1999) şi absolvent master (2005) al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi. Este interpret (bisericesc) autorizat în limbajul mimico-gestual, pentru persoanele cu deficienţe de auz şi de vorbire (din anul 2001 până în prezent).

A debutat în 2010 cu volumul de poezie Treizeci şi cinci, Iaşi, Editura Pim, sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei.

Volume de autor: Iluzii mişcătoare (poezie), Iaşi, Editura Pim, 2011, volum apărut sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei; Nebunul indian (poezie), Iaşi, Editura Adenium,  2014.

A publicat în reviste precum Timpul, Iaşi; Zona Literară, revistă de Cultură şi Atitudine, Iaşi; Feed back, revistă de experiment literar, Iaşi.

Inclus în antologii: Innuendo, Antologia Cenaclului Junimea Nouă, Iaşi, Editura Junimea,  2011.

Marele Premiu la Concursul Naţional de Poezie Strada Mare, organizat de scriitorul Ovidiu Bufnilă, 2013.

  • An apariție: 2023
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 96
ISBN 978-973-37-2688-3 Categorii: ,

Autor: Vasiliu Ovidiu Raul

Descriere

Universul liric al lui Ovidiu Raul Vasiliu, profilat în aceste sonete, evocă o panoplie de gesturi stilizate, de imagini bivalente, de tablouri votive, din care nu trebuie să lipsească mai atenta selecţie a cuvântului şi evitarea redundanţelor. Constrângerea strofică şi prozodică pe care o presupune sonetul nu compromite conţinutul şi intensitatea trăirii. Acesteia i se adaugă plăcerea ludică, specifică firii poetului, care reuşeşte să dilueze gravitatea discursului. Poetul se instalează într-un teritoriu pe care îl va cuceri treptat, cu răbdare artizanală, având datele necesare în acest sens: capacitatea de „îmblânzi” cuvintele, patosul trăirii, sensibilitatea la simboluri, mituri şi stări, dar şi predilecţia pentru reinventarea imaginilor.

Diana VRABIE

 

În vremuri pline de incertitudini, când oamenii parcă uită să mai fie oameni, îmi cad ca din cer aceste poezii şi mă duc departe cu auzul, văzul, gândul. Un departe destul de aproape parcă, dar din altă lume, cu alte poveşti, cu alte ritmuri şi rime. Şi, oricât de strâns lipită de el m-ar ţine prezentul, trecutul în care m-am pomenit, aşezată pe un zar tras de nărăvaşele sonete ale lui Ovidiu Raul Vasiliu, mă poartă prin mituri ştiute şi abia aflate, prin stări cunoscute şi abia descoperite, printre oameni care încă îşi mai dau bineţe şi domni care îşi ridică pălăria la vederea unei doamne. Şi-aş mai zăbovi, pe ici pe colo, ca să stau la taifas cu bunicul chiar lângă scara lui rezemată de „cerul lui April”, să simt aroma de ceară topită, să mă prind în „dansul miilor de nopţi” urmărind cum „lumina bate-n falduri viitoare”…, numai să nu mă pierd în „camera c-o mie de oglinzi”, să nu dau cumva ochii cu „Ochi de piatră”, pentru că mai sunt atâtea poezii de trăit şi retrăit acum şi în anii care vor veni.

Radmila POPOVICI

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „E alt oraş aici”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top