Trecerea de la perspectiva limitată a propriei subiectivităţi la conştientizarea multiplicităţii lumii fenomenale presupune o problematizare a realităţii; omul începe să se teamă ca intrarea în imperiul dublului să nu fie un prim pas spre atomizarea destructurantă a propriei persoane, iar (re)gândirea realului din această perspectivă se impune de la sine.
Dublul ar servi ca atare la întărirea acestui real, a cărui corporalitate este greu de mulţumit în relaţie cu transcendentul. El ar da mărturie despre un anumit exces de fiinţă, dar şi, în egală măsură, de un deficit de fiinţare; ceva din procesul prin care ia naştere fiinţa trebuie să fie deficitar, din moment ce rezultatul său nu a fost împodobit cu prestigiul unicităţii.
Constituie dublul o întărire a unei existenţe sau reprezintă, dimpotrivă, subminarea acesteia? Şi suportă cu adevărat realitatea această dublare a fiinţării? Uneori, chiar simpla reproducere a fiinţei este în măsură să arunce umbra unei nelinişti, ştirbind contururile unei alcătuiri nesigure de locul pe care-l ocupă în lume. Dar abia odată cu intrarea în joc a eului dublul începe să arunce umbra în-doi-elii asupra realului.
Dublul şi paternitatea la Maupassant
33.00 lei
- An apariţie: 2021
- Format: A5
- Număr de pagini: 202
Descriere
Trecerea de la perspectiva limitată a propriei subiectivităţi la conştientizarea multiplicităţii lumii fenomenale presupune o problematizare a realităţii; omul începe să se teamă ca intrarea în imperiul dublului să nu fie un prim pas spre atomizarea destructurantă a propriei persoane, iar (re)gândirea realului din această perspectivă se impune de la sine.
Dublul ar servi ca atare la întărirea acestui real, a cărui corporalitate este greu de mulţumit în relaţie cu transcendentul. El ar da mărturie despre un anumit exces de fiinţă, dar şi, în egală măsură, de un deficit de fiinţare; ceva din procesul prin care ia naştere fiinţa trebuie să fie deficitar, din moment ce rezultatul său nu a fost împodobit cu prestigiul unicităţii.
Constituie dublul o întărire a unei existenţe sau reprezintă, dimpotrivă, subminarea acesteia? Şi suportă cu adevărat realitatea această dublare a fiinţării? Uneori, chiar simpla reproducere a fiinţei este în măsură să arunce umbra unei nelinişti, ştirbind contururile unei alcătuiri nesigure de locul pe care-l ocupă în lume. Dar abia odată cu intrarea în joc a eului dublul începe să arunce umbra în-doi-elii asupra realului.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.