Dublul şi paternitatea la Maupassant

33.00 lei

Trecerea de la perspectiva limitată a propriei subiectivităţi la conştientizarea multiplicităţii lumii fenomenale presupune o problematizare a realităţii; omul începe să se teamă ca intrarea în imperiul dublului să nu fie un prim pas spre atomizarea destruc­­turantă a propriei persoane, iar (re)gândirea realului din această perspectivă se impune de la sine.
Dublul ar servi ca atare la întări­rea acestui real, a cărui corporalitate este greu de mulţu­mit în rela­ţie cu transcendentul. El ar da mărturie despre un anumit exces de fiinţă, dar şi, în egală măsură, de un deficit de fiinţare; ceva din procesul prin care ia naştere fiinţa trebuie să fie deficitar, din moment ce rezultatul său nu a fost împodobit cu prestigiul unici­tăţii.
Constituie dublul o întărire a unei existenţe sau reprezintă, dimpotrivă, subminarea acesteia? Şi suportă cu adevărat realitatea această dublare a fiinţării? Uneori, chiar simpla reproducere a fiin­ţei este în măsură să arunce umbra unei nelinişti, ştirbind contururile unei alcătuiri nesigure de locul pe care-l ocupă în lume. Dar abia odată cu intrarea în joc a eului dublul începe să arunce umbra în-doi-elii asupra realului.

  • An apariţie: 2021
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 202
SKU: 978-973-37-2473-5 Categorii: ,

Autor: Răzvan Ventura

Descriere

Trecerea de la perspectiva limitată a propriei subiectivităţi la conştientizarea multiplicităţii lumii fenomenale presupune o problematizare a realităţii; omul începe să se teamă ca intrarea în imperiul dublului să nu fie un prim pas spre atomizarea destruc­­turantă a propriei persoane, iar (re)gândirea realului din această perspectivă se impune de la sine.
Dublul ar servi ca atare la întări­rea acestui real, a cărui corporalitate este greu de mulţu­mit în rela­ţie cu transcendentul. El ar da mărturie despre un anumit exces de fiinţă, dar şi, în egală măsură, de un deficit de fiinţare; ceva din procesul prin care ia naştere fiinţa trebuie să fie deficitar, din moment ce rezultatul său nu a fost împodobit cu prestigiul unici­tăţii.
Constituie dublul o întărire a unei existenţe sau reprezintă, dimpotrivă, subminarea acesteia? Şi suportă cu adevărat realitatea această dublare a fiinţării? Uneori, chiar simpla reproducere a fiin­ţei este în măsură să arunce umbra unei nelinişti, ştirbind contururile unei alcătuiri nesigure de locul pe care-l ocupă în lume. Dar abia odată cu intrarea în joc a eului dublul începe să arunce umbra în-doi-elii asupra realului.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dublul şi paternitatea la Maupassant”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top