Din pionieratul politicii postdecembriste

30.00 lei

Cartea lui Constantin Simirad este istoria omului care rezistă veacului, care încearcă să-l modeleze după înfăţişarea pro­priilor idealuri, ţinta volumului fiind vădirea unor adevăruri „perso­nale” mereu în opoziţie cu „împrejurările”: protagoniştii din „Din pionieratul politicii postdecembriste” sunt naratorul şi veacul, re­laţia de tensiune ce se stabileşte între aceste „personaje” marcând, în chip decisiv, orientarea textului memorialistic.
Proiectul memoriilor pleacă de la un set cu „peste o sută de întrebări incitante”, pe care un prieten, „fost actor în viaţa urbei şi a mea”, îl aşază în faţa memorialistului; acesta, după „o porţie de socialism înghiţită” în Cuba, în calita­te de ambasador, se întoarce „resetat”, pregătit pentru noi lupte electorale şi, evident, calificat să ofere o viziune asupra trecutului unui pionier care, în primii ani postdecembrişti, a trebuit să improvizeze „cărările necesare prin defrişare şi prin tatonări obo­sitoare”.
„Din pionieratul politicii postdecembriste” este nu doar o carte a Primarului Iaşilor şi  Preşedintelui Consiliului Judeţean, „vedetă” a spaţiului nostru politic vreme de douăzeci de ani, ci şi mărturia unui om care a rezistat veacului, iubindu-l şi, deopotrivă, încercând să-l modeleze după idealurile şi structura fiinţei sale interioare.
Ioan HOLBAN
  • An apariţie:: 2019
  • Format:: 14,5 x 22,5 cm
  • Număr de pagini:: 218
SKU: 978-973-37-2237-3 Categorii: ,

Autor: Constantin Simirad

Descriere

Cartea lui Constantin Simirad este istoria omului care rezistă veacului, care încearcă să-l modeleze după înfăţişarea pro­priilor idealuri, ţinta volumului fiind vădirea unor adevăruri „perso­nale” mereu în opoziţie cu „împrejurările”: protagoniştii din „Din pionieratul politicii postdecembriste” sunt naratorul şi veacul, re­laţia de tensiune ce se stabileşte între aceste „personaje” marcând, în chip decisiv, orientarea textului memorialistic.
Proiectul memoriilor pleacă de la un set cu „peste o sută de întrebări incitante”, pe care un prieten, „fost actor în viaţa urbei şi a mea”, îl aşază în faţa memorialistului; acesta, după „o porţie de socialism înghiţită” în Cuba, în calita­te de ambasador, se întoarce „resetat”, pregătit pentru noi lupte electorale şi, evident, calificat să ofere o viziune asupra trecutului unui pionier care, în primii ani postdecembrişti, a trebuit să improvizeze „cărările necesare prin defrişare şi prin tatonări obo­sitoare”.
„Din pionieratul politicii postdecembriste” este nu doar o carte a Primarului Iaşilor şi  Preşedintelui Consiliului Judeţean, „vedetă” a spaţiului nostru politic vreme de douăzeci de ani, ci şi mărturia unui om care a rezistat veacului, iubindu-l şi, deopotrivă, încercând să-l modeleze după idealurile şi structura fiinţei sale interioare.
Ioan HOLBAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Din pionieratul politicii postdecembriste”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top