Din istoria anecdotică a medicinei ieşene

Din istoria anecdotică a medicinei ieşene

68.00 lei

Adrian ALDEA s-a născut în 1938 la Ploiești. Studii liceale: Liceul „I.L. Caragiale” – 1952-1955. Studii universitare: Facultatea de Medicină Iaşi – 1956-1962.
Medic primar de chirurgie generală şi chirurgie toracică. Doctorat în chirurgia toracică – 1971. Medic şef Secţie chirurgie generală la Spitalul din Buzău – 1976-1999. şef de secţie la Chirurgie toracică, Spitalul de Pneumologie Iaşi, pe care o transformă în Clinică Universitară.
Profesor de chirurgie toracică – U.M.F. Iaşi;
A scris singur sau în colaborare 10 monografii şi tratate, a publicat în revistele din ţară şi străinătate 75 lucrări ştiinţifice, numeroase eseuri, memorialistică, pamflete, cronici de artă plastică în revistele: Contemporanul, Cronica, Convorbiri literare, Pagini Bârlădene, Opinia de Buzău.
Volume apărute: Oameni şi bisturie, 1991, 1992, 1993 la editurile AMB şi Semne; Medicinist în târgul Ieşilor, Editura Semne, 1996; Amintiri dintr-o copilărie furată, Editura Cronedit, 2015; Viaţa ca labirint, arta ca speranţă – eseuri într-un album de artă, Editura ArtXXI.

 

Eugen TÂRCOVEANU s-a născut în 1947 la Buzău.
Profesor la Universitatea de Medicină „Gr.T. Popa” din Iaşi şi şeful Clinicii I Chirurgie din cadru Spitalului Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi. Este membru al Societăţi Internaţionale de Chirurgie, al Societăţii Europene de Chirurgie Digestivă, al Uniunii Medicale Balcanice, al Uniunii Balcanice de Oncologie, al Societăţii Americane de Chirurgie Laparoendoscopică, al Asociaţiei Europene de Chirurgie Endoscopică, al Academiei Europene a ştiinţelor Chirurgicale, precum şi al altor societăţi medicale şi internaţionale.
A publicat articole în diverse reviste.

  • An apariție: 2023
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 322
ISBN 978-973-37-2679-1 Categorie:

Autor: Aldea Adrian; Mungiu Ostin C.; Târcoveanu Eugen; Ungureanu Gabriel

Descriere

M-am oprit asupra anecdoticii condimentate a vieţii noastre de student presărată cu micile bucurii, dar şi cu amărăciunile unor timpuri în care fusesem aruncaţi fără voia noastră, pe care le-am depăşit cu seninătatea şi dulcea inconştienţă a tinereţii.
Mi-am asumat riscul de a folosi argoul studenţesc, atât de plastic şi de savuros al acelor ani, fără de care mi-ar fi fost greu să reconstitui atmosfera universitară a vremii, poate în detrimentul unei ţinute literare mai elevate a lucrării.
Anii studenţiei mi-au oferit şansa de a întâlni oameni de excepţie ai unei epoci care apunea, dar şi neşansa de a păşi într-o altă epocă în care „viitorul luminos” se profila neguros şi incert, cu altfel de oameni şi cu alte mentalităţi.
Cu toate că eram studenţi săraci, nu bănuiam că de fapt eram foarte bogaţi, graţie tinereţii noastre, datorită căreia am putut traversa o epocă aberantă cu umor.
Este în natura românilor să facă haz de necaz; circumstanţele istorice şi conjunctura politică ne-au ajutat din plin.
Adrian ALDEA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Din istoria anecdotică a medicinei ieşene”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top