Dimitrie Cantemir – un destin românesc în luminile europene

Dimitrie Cantemir – un destin românesc în luminile europene

40.00 lei

Cercetător la Institutul de istorie A. D. Xenopol din Iaşi (1980-1990), stabilit la Paris în 1990, Ştefan Lemny a fost până în 2019 responsabilul colecţiilor de istorie pentru Europa centrală şi orientală la Bibliothèque nationale de France. Doctor în istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi (1984) şi al EHESS (École des Hautes Études en Sciences sociales), Paris (1999), s-a dedicat studiului secolului al XVIII-lea, al istoriei istoriografiei şi al istoriei culturale.
Autorul mai multor lucrări monografice, printre care: Originea şi cristalizarea ideii de patrie în cultura română (1986), Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc (Bucureşti, 1990; a doua ediţie, Iaşi, 2017), Jean-Louis Carra, parcours d’un révolutionnaire (Paris, 2000), Cantemireştii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea (Paris, 2009, ed. franceză, şi Iaşi, 2010, 2013, ediţiile în română) – lucrare distinsă cu premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române (2011) – , Emmanuel Le Roy Ladurie, une vie face à l’histoire (Paris, 2018).

  • An apariție: 2023
  • Format: 21 x 16,5 cm
  • Număr de pagini: 96
ISBN 978-973-37-2667-8 Categorii: ,

Autor: Lemny Ştefan

Descriere

De la succesul mondial al romanului lui Bram Stoker, renumele voievodului muntean Vlad Ţepeş, alias Dracula, a condamnat uitării pe Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, prima mare personalitate intelectuală a românilor care şi-a croit drum în cultura europeană. Personajul legendar al tenebrelor a umbrit amintirea prinţului Luminilor. Importanţa acestuia din urmă a suscitat, cu toate acestea, analize pasionante, prea puţin cunoscute din păcate în afara specialiştilor şi dincolo de hotarele româneşti. Faptul este de înţeles în cazul unui personaj contradictoriu prin poziţia sa la întîlnirea dintre lumile medievală – medievală pentru societatea căreia îi aparţinea – şi modernă, şi la intersecţia istoriilor culturale ale spaţiilor pe care le-a parcurs […] Spiritul său enciclopedic, talentul artistic şi literar şi cunoaşterea mai multor limbi străine au accentuat aspectul complex şi surprinzător al personalităţii sale.

 

Condensata şi riguroasa sinteză a lui Ştefan Lemny oferă o introducere preţioasă şi utilă, aducând la zi toate detaliile importante ale acestei prime personalităţi europene a culturii noastre. În mod fericit, […] această poziţionare a vieţii şi activităţii lui Cantemir coincide cu epoca în care începe schimbarea raportului de forţe între puterile europene […], epocă fericită în perspectivă istorică, anunţând multiple mutaţii între care „zorii” Luminilor, dar neprielnică şi uneori tragică în episoadele ei pentru Dimitrie Cantemir, dacă ne gândim la ceea ce se poate numi încă de acum „patriotismul” său, iubirea sinceră pentru ţara natală în care a stat perioada cea mai scurtă a vieţii sale, curmate timpuriu, la doar cincizeci de ani.
Mircea ANGHELESCU
(România literară, 17 mai 2019)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dimitrie Cantemir – un destin românesc în luminile europene”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top