Dihotomia Genului

20.00 lei

Orbi am fost și vom fi încă, atît cît vom V(orbi) în vîntul Cu(vîntului) desprins din structura-i mandorlică și vom legitima dihotomii de tot felul, între care și pe cea mai gravă, poate, cea care a rupt omul în două, sfîșiindu-l între bărbat și femeie, cînd întreaga creație strigă după întoarcerea la Unu…

  • NUMĂR DE PAGINI:: 270
SKU: 978-973-37-1600-6 Categorii: ,

Autor: Celestine Mihaela Moraru

Descriere

Orbi am fost și vom fi încă, atît cît vom V(orbi) în vîntul Cu(vîntului) desprins din structura-i mandorlică și vom legitima dihotomii de tot felul, între care și pe cea mai gravă, poate, cea care a rupt omul în două, sfîșiindu-l între bărbat și femeie, cînd întreaga creație strigă după întoarcerea la Unu… Cam așa ne povestește Celestine, purtîndu-ne cu grație vehementă, cu durere strivită pînă la geamăt și cu o candoare cu adevărat celestă prin forme și expresii variate, inegale, clocotinde, telescopîndu-se reciproc, unduindu-se între duioșie și fervoare, potențîndu-se pînă la urletul migdalei întinate ce-și vrea înapoi perfecțiunea. Simboluri și texte străvechi, descoperiri științifice recente și o înțelegere trăită în duh, cum doar profeților autentici le e dat, se împletesc și se recompun sub ochii noștri fascinați de mișcarea întregitoare, în urechile noastre în care picură, prin mantia tăcerii, nerostirile dintîi, după care tînjim fără să știm.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dihotomia Genului”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top