Dicțiuni etice, ficțiuni estetice

33.00 lei

Sunt ortodox practicant, familist de vocaţie, chibiţ de fotbal, povestaş, fost fumător, patriot, de două ori pe an iau bilete la loto, şofez din plăcere sute de kilometri într-o zi, dacă e cazul, călătoresc spornic pe urma imaginaţiei, prefer apa minerală apei plate, scriu romane din plăcerea de a-mi povesti mie diverse lucruri, iubesc Grecia, scriu pentru cititori deştepţi şi împăcaţi/ neîmpăcați cu sine, scriu, în general, cărțile pe care aș fi vrut să le citesc scrise de alții.

Să mai spun? Îmi lipsește organul invidiei, de asta nici nu știu cum să reacționez la invidia celorlalți. Detest șovi­nismul, extremismul de orice fel. Iubesc comunitățile multiculturale în care entitățile etnice și culturale se completează reciproc, se dinami­zează, concurează chiar. Am prieteni pe toate continentele, de toate rasele, cu care comunic cultural și uman fără nicio urmă de prejudecată.

Detest ideologiile care vor să ne confiște destinele, care urâțesc istoria. Am să spun și eu ca un părinte contemporan, cu care am avut dialoguri esențiale: toate ideologiile sunt bune în istorie, sunt admirabile, până când apare prima picătură de sânge. După aceea sunt absolut detestabile.

Adrian ALUI GHEORGHE

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 206
SKU: 978-973-37-2546-6 Categorii: ,

Autor: Adrian Alui Gheorghe

Descriere

Sunt ortodox practicant, familist de vocaţie, chibiţ de fotbal, povestaş, fost fumător, patriot, de două ori pe an iau bilete la loto, şofez din plăcere sute de kilometri într-o zi, dacă e cazul, călătoresc spornic pe urma imaginaţiei, prefer apa minerală apei plate, scriu romane din plăcerea de a-mi povesti mie diverse lucruri, iubesc Grecia, scriu pentru cititori deştepţi şi împăcaţi/ neîmpăcați cu sine, scriu, în general, cărțile pe care aș fi vrut să le citesc scrise de alții.

Să mai spun? Îmi lipsește organul invidiei, de asta nici nu știu cum să reacționez la invidia celorlalți. Detest șovi­nismul, extremismul de orice fel. Iubesc comunitățile multiculturale în care entitățile etnice și culturale se completează reciproc, se dinami­zează, concurează chiar. Am prieteni pe toate continentele, de toate rasele, cu care comunic cultural și uman fără nicio urmă de prejudecată.

Detest ideologiile care vor să ne confiște destinele, care urâțesc istoria. Am să spun și eu ca un părinte contemporan, cu care am avut dialoguri esențiale: toate ideologiile sunt bune în istorie, sunt admirabile, până când apare prima picătură de sânge. După aceea sunt absolut detestabile.

Adrian ALUI GHEORGHE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dicțiuni etice, ficțiuni estetice”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top