Destine fracturate

Destine fracturate

33.00 lei

Vasile AIOANEI s-a născut la 14 ianuarie 1961, în municipiul Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava. Este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, cu licenţă în dreptul civil şi master în econo-mie la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi.

Debutează literar în 2021, în cadrul Cenaclului „Ţara de Sus”, cu proză în revista „Însemnări Bucovinene” şi în Almanahul 2022 al revistei. Publică proză din anul 2022 şi în revistele „Surâsul Bucovinei” a Cenaclului „Nectarie” din localitatea Vama, judeţul Suceava şi „Moldova Literară” a Societăţii Scriitorilor Fără Frontiere Iaşi, iar din anul 2023, în revista „Iaşul Cultural”.

Scoate de sub tipar în anul în anul 2021, romanul Casa Ileana, o poveste fără sfârşit…, iar în 2022 romanele Misterul sentimentelor şi Pedeapsa divină. Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni din Suceava şi al Societăţii Scriitorilor Fără Frontiere din Iaşi.

Premiul „Ion Creangă” al revistei „Însemnări Bucovinene” pentru fiecare din romanele Casa Ileana, o poveste fără sfârşit…, Misterul sentimentelor şi Pedeapsa divină; Medalie de argint la Târgul internaţional de carte „Euroinvent” ediţia 2023 Iaşi pentru romanul Pedeapsa divină; Medalie de aur la Târgul internaţional de carte „Euroinvent” ediţia 2023 Iaşi pentru romanul  Misterul sentimentelor; Marele premiu (trofeu) la Târgul internaţional de carte „Euroinvent” ediţia 2023 Iaşi pentru romanul Casa Ileana, o poveste fără sfârşit…

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 138
ISBN 978-973-37-2717-0 Categorie:

Autor: Aioanei Vasile

Descriere

Rănile memoriei legate de obsedantul deceniu au fost adesea evocate în literatura română din ultimii ani. Vasile Aioanei, bun cunoscător al mecanismelor instituţiilor de forţă, scrupulos cu detaliile şi atent la nuanţe, aduce în acest domeniu o construcţie ficţională interesantă, unde se întretaie imaginaţia cu amănuntele istorice. Destine fracturate  se înscrie în siajul unor prime volume deja publicate de autor cu o naraţiune minimalistă, cu o stilistică sobru descriptivă, întreţesută frugal cu emoţia şi ficţiunea, un joc al „trecutului care nu mai trece” într-un prezent fragmentat şi apăsător.

Florin CÎNTIC

 

 

Recenta lucrare a lui Vasile Aioanei, Destine fracturate, se încadrează, prin stil, în modernism, lirismul fiind total extirpat, acţiunea dominând ca într-un scenariu de film, autorul, fost ofiţer de investigaţii care lasă să se întrevadă, nu de puţine ori, înaltul profesionalism de care a dat dovadă în activitatea sa, grăbindu-se, parcă, să ajungă în finalul ce devoalează un adevăr pe cât de malefic, pe atât de tandru. […]

Autorul însuşi nu-şi arogă permisul de artist, nu ţine la o anume muzicalitate a frazei, la un ritm interior, la descrieri picturale, el deţine doar o structură de idei pe care o trans-mite în scris, opera sa explicând-o cititorilor. El, autorul, se vrea doar un călăuzitor al unor idei cărora le dă viaţă şi speră, precum Nichita Stănescu în Către Galateea, ca ceea ce a creat să-i ofere darul cel mai de preţ: nemurirea, căci opera în sine trebuie să trezească sentimente şi trăiri de neuitat, trăgându-şi autorul pe podium, încununându-l cu lauri eterni.

Cum celor patru volume, deja cunoscute, construite după acelaşi tipar, li se vor adăuga, cu siguranţă, şi altele, ne aşteptăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat autorul, Vasile Aioanei, să beneficieze de darul nepreţuit, intrând în galeria destinată scriitorilor îndrăgiţi şi apreciaţi de un public dornic de a citi câteva pagini bine gândite, de a urmări o acţiune simplă în aparenţă, dar atrăgătoare şi incitantă în acelaşi timp.

Cella NEGOIESCU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Destine fracturate”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top