Destine fracturate

Descriere

Rănile memoriei legate de obsedantul deceniu au fost adesea evocate în literatura română din ultimii ani. Vasile Aioanei, bun cunoscător al mecanismelor instituţiilor de forţă, scrupulos cu detaliile şi atent la nuanţe, aduce în acest domeniu o construcţie ficţională interesantă, unde se întretaie imaginaţia cu amănuntele istorice. Destine fracturate  se înscrie în siajul unor prime volume deja publicate de autor cu o naraţiune minimalistă, cu o stilistică sobru descriptivă, întreţesută frugal cu emoţia şi ficţiunea, un joc al „trecutului care nu mai trece” într-un prezent fragmentat şi apăsător.

Florin CÎNTIC

Recenta lucrare a lui Vasile Aioanei, Destine fracturate, se încadrează, prin stil, în modernism, lirismul fiind total extirpat, acţiunea dominând ca într-un scenariu de film, autorul, fost ofiţer de investigaţii care lasă să se întrevadă, nu de puţine ori, înaltul profesionalism de care a dat dovadă în activitatea sa, grăbindu-se, parcă, să ajungă în finalul ce devoalează un adevăr pe cât de malefic, pe atât de tandru. […]

Autorul însuşi nu-şi arogă permisul de artist, nu ţine la o anume muzicalitate a frazei, la un ritm interior, la descrieri picturale, el deţine doar o structură de idei pe care o trans-mite în scris, opera sa explicând-o cititorilor. El, autorul, se vrea doar un călăuzitor al unor idei cărora le dă viaţă şi speră, precum Nichita Stănescu în Către Galateea, ca ceea ce a creat să-i ofere darul cel mai de preţ: nemurirea, căci opera în sine trebuie să trezească sentimente şi trăiri de neuitat, trăgându-şi autorul pe podium, încununându-l cu lauri eterni.

Cum celor patru volume, deja cunoscute, construite după acelaşi tipar, li se vor adăuga, cu siguranţă, şi altele, ne aşteptăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat autorul, Vasile Aioanei, să beneficieze de darul nepreţuit, intrând în galeria destinată scriitorilor îndrăgiţi şi apreciaţi de un public dornic de a citi câteva pagini bine gândite, de a urmări o acţiune simplă în aparenţă, dar atrăgătoare şi incitantă în acelaşi timp.

Cella NEGOIESCU