Destinatar: Corneliu Ştefanache. Corespondenţă inedită

Destinatar: Corneliu Ştefanache. Corespondenţă inedită

36.00 lei

Corneliu ŞTEFANACHE

Născut la 23 august 1934, Panciu, județul Vrancea. Decedat la 12 ianuarie 2009, Iași.
Studii secundare la liceele „Unirea” și „Ioan Slavici” din Focșani și Panciu. Facultatea
de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Debutează cu proză în revista Iașul literar (1964).
Redactor la Radio Iași (1956-1962).
Redactor-șef adjunct la Cronica (1965-1970).
Redactor-șef la revista Convorbiri literare (1971-1975).
Director la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași din 1979.
Debutează editorial cu volumul de nuvele Cercul de ochi, București, Editura pentru Literatură, 1968.
Alte volume (selectiv):
Zeii obosiți (1969) și Paralele (1970) inaugurează seria romanelor de introspecție.
Miezul și coaja (1975); Sărutul pământului (1980); După Echinocțiul de primăvară (1981); Ruptura (1983); Drumuri de fum (1985);
Și mâine, și poimâine (1988).
Spovedania valetului, roman-inedit, apare postmortem la Junimea, în colecția „Ficțiune
și infanterie”, 2018.
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1972, pentru romanul Ziua uitării.
Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler, 2002.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 218
ISBN 978-973-37-2638-8 Categorii: ,

Autor: Ştefanache Corneliu

Descriere

Corneliu ȘTEFANACHE în corespondență cu:

Sergiu ADAM (1936-2015), Florența ALBU (1934-2000), Nicolae BALOTĂ (1925-2014), George BĂLĂIȚĂ (1935-2017), Augustin BUZURA (1938-2017), Radu CÂRNECI (1928-2017), Mircea CIOBANU (1940-1996), Constantin CIOPRAGA (1916-2000), Alexandru DIMA (1905-1979), Ștefan Augustin DOINAȘ (1922-2002), Dana DUMITRIU (1943-1987), Laurențiu FULGA (1916-1984), Alexandru GEORGE (1930-2012), Romulus GUGA (1939-1983), Mircea IORGULESCU (1943-2011), Adrian MARINO (1921-2005), Dumitru MICU (1928-2018),  Marin MINCU (1944-2009), Ion NEGOIȚESCU (1921-1993), Constantin NOICA (1909-1987), Alexandru PALEOLOGU (1919-2005), Liviu PETRESCU (1941-1999), Radu PETRESCU (1927-1982), Marin PREDA (1922-1980), Ioanid ROMANESCU (1937-1996), Mircea SCARLAT (1951-1987), Marin SORESCU (1936-1996), Petre STOICA (1931-2009), Sorin TITEL (1935-1985), Romulus VULPESCU (1933-2012)

Recenzii

  1. Junimea

    Dionisie VITCU, Corneliu Ștefanache citit din cutia poștală, în revista „Expres cultural” nr. 11/ noiembrie 2023, p. 11, despre volumul Destinatar: Corneliu ȘTEFANACHE – Corespondență inedită, Junimea, colecția „Mousaion”, 2023;
    https://exprescultural.ro/wp-content/uploads/2023/11/Expres-cultural-nr.-83.pdf

  2. Editura Junimea

    Răzvan VONCU, Cronică literară, în revista „România literară”, nr. 41/ 6 octombrie 2023, p. 9, despre volumul Destinatar: Corneliu ȘTEFANACHI. Corespondență inedită, editura Junimea, 2023.
    https://romanialiterara.com/2023/10/corespondenta-unui-scriitor-de-provincie/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top