Tel: 0232-705837|contact@editurajunimea.ro

Cuvinte pentru templul meu

Cuvinte pentru templul meu

30.00 lei

Caz rar în literatura română contemporană, eseurile publicate de Nichita Stănescu în reviste pot fi interpre­tate
ca un neobosit efort al gânditorului de a-și face, poate involuntar, dată fiind plăcerea elucidării, un portret inte­rior de intelectual capabil să opereze logic cu principii și noțiuni.
În afară că este o invitație la lectura integrală a operei, antologia de față este un punct de sprijin pe care se înalță templul poetului.
Însă nu este nici singura, nici ultima expresie a conștiinței culturale că o personalitate de rară valoare, cum a fost Nichita Stănescu, nu trebuie lăsată să intre în conul de umbră al condamnabilei indiferenței actuale față de cultură.

Elvira SOROHAN

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 126
ISBN 978-973-37-2571-8 Categorii: ,

Autor: Stănescu Nichita

Descriere

Caz rar în literatura română contemporană, eseurile publicate de Nichita Stănescu în reviste pot fi interpre­tate
ca un neobosit efort al gânditorului de a-și face, poate involuntar, dată fiind plăcerea elucidării, un portret inte­rior de intelectual capabil să opereze logic cu principii și noțiuni.
În afară că este o invitație la lectura integrală a operei, antologia de față este un punct de sprijin pe care se înalță templul poetului.
Însă nu este nici singura, nici ultima expresie a conștiinței culturale că o personalitate de rară valoare, cum a fost Nichita Stănescu, nu trebuie lăsată să intre în conul de umbră al condamnabilei indiferenței actuale față de cultură.

Elvira SOROHAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cuvinte pentru templul meu”

Produse similare

Toggle Sliding Bar Area

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

0
    0
    Coșul dvs.
    Coșul dvs. este golReveniți la magazin
    Continuați cumpărăturile
    Go to Top