Cult şi drept în istoria bizantină

Cult şi drept în istoria bizantină

44.00 lei

Vlad VIERIU (n. 1984), este avocat în Baroul Iaşi şi profesor asociat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În trecut, a fost profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiaşi universităţi, precum şi la Facultatea de Interpretare, Compoziţie şi Studii Muzicale Teoretice din cadrul Universi-tăţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi.
Doctor în Drept şi în Teologie ortodoxă, a semnat numeroase studii şi articole de specialitate şi a participat la conferinţe, training-uri şi cursuri de formare profesională în domeniul juridic.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 302
ISBN 978-973-37-2682-1 Categorii: ,

Autor: Vieriu Vlad

Descriere

Credem cu tărie în imperativul evoluţiei cultului creştin universal, în sensul redescoperirii esenţei sale divino-umane şi iniţierea unui spirit nou, în consonanţă cu idealul religios al timpului prezent ce nu mai răsună precum odinioară în bolta Sfintei Sofii, ci se frânge în filosofii şi tendinţe noi. Modelul este la îndemâna noastră, a celor care formulăm cu o deosebită acurateţe principiile fiinţei Bisericii. Este modelul simplităţii de sorginte hristică, ce nu intră în conflict cu bogăţia de expresie a cultului creştin, dar care ne obligă să reflectăm cu privire critică asupra a tot ceea ce este superfluu, suficient sau epigonic în cult.
Vlad VIERIU

 

Ne aflăm în prezenţa unei cărţi care, sper, va deveni o lucrare de referinţă pentru juriştii şi teologii români care cercetează, interdisciplinar, pornind de la noemele juridice romane şi ajungând la structurările liturgice şi la toate aplicaţiile canonice din perioada istorică ce-a marcat Imperiul Bizantin, fenomenul, atât de complex, al sintezei romanist-bizantine a dreptului eclezial de factură „bizantină”.
Cartea domnului Vlad Vieriu aduce cu sine două surse ale cunoaşterii: în primul rând, o lumină particulară, proiectată pe primul mileniu creştin cu spiritul ecumenic şi tolerant al intelectualului rafinat, iar, în cel de-al doilea rând, o lumină, fixată, de această dată, pe întreaga osatură normativă a spaţiului civilizaţional, pe care, generic, îl numim Bizanţ, şi care este însoţită, de această dată, la fel de valoros, de sagacitatea tânărului teolog consacrat de o comisie doctorală de mare prestigiu.
Prof.dr. DHc., Valerius M. CIUCĂ

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cult şi drept în istoria bizantină”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top