Cu mine, cu voi, cu nimeni

Cu mine, cu voi, cu nimeni

30.00 lei

Adrian A. AGHEORGHESEI se naşte în Braşov, pe 6 iunie 1984, dar creşte în Iaşi, unde absolvă liceul economic al Grupului Şcolar „Ion Holban” şi Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Din 2004, publică pe site-uri literare, activează ca editor, apoi ca redactor-şef pe Hermeneia.com, apare în antologii şi colaborează cu numeroase publicaţii precum Litere, Ramuri, Mozaicul, New York Magazine. Este laureatul mai multor concursuri literare, printre care Moştenirea Văcăreştilor, Tradem, Ion Strata. În octombrie 2023, câştigă premiul al doilea al secţiunii debut în volum din cadrul Festivalului Naţional de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci, festival organizat în parteneriat cu editura Junimea.

  • An apariție: 2024
  • Format: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini: 102
ISBN 978-973-37-2808-5 Categorii: ,

Autor: Agheorghesei A. Adrian

Descriere

Adrian A. Agheorghesei este genul poetului exigent cu privire la creaţia sa. Nu este de mirare, deci, să aflăm un debut destul de târziu al acestuia.

Poemele lui sunt existenţiale, adesea vorbele sunt fără perdea, pasajele din viaţa sa ori din viaţa unui oraş uitat într-o istorie vin să completeze o imagine apocaliptică, oximoronică de un dulce-amar a tot ce simte şi visează pe viu. Metafora este şi ea bine inclusă în bătătura poemelor.

Un astfel de poet este foarte greu de încadrat într-o propoziţie. Substratul utilizat în poeziile sale denotă latura psihologică a personajelor, căci poeziile sunt ca nişte mici romane în desfăşurare – avem aşa ceva în textele sale, avem personaje. Poezie atipică şi grea, înţeleasă doar de iniţiaţii în introspecţie.

Ar putea risca pe alocuri să nu fie plăcut de cititori, dar Adrian A. Agheorghesei nu este un poet de duzină, iar atunci lucrurile devin clare pentru iubitorul de scris adevărat. Totodată, acest poet nu are nevoie de laude şi nici de o prezentare ca la carte, pentru că i-ar ştirbi din valoare.

Unele dintre titlurile poemelor sunt adevărate citate filosofice şi din start te gândeşti cu cine ai de-a face sau ce poveste psihologică urmează să ne spună. Are ceva din duritatea autorilor ruşi, din patima acestora, din psihologia acestora.

Silvia BITERE

 

 

Pentru mine, debutul lui Adrian A. Agheorghesei reprezintă ceea ce la executarea unui condamnat prin împuşcare se numeşte conscience round: singurul glonte adevărat în rafala de gloanţe oarbe care uşurează conştiinţa plutonului de execuţie. Pentru că într-un peisaj literar postumanist în care să fii tu însuţi nu e suficient dacă nu te purifici prin cursuri de creative writing, Adrian A. Agheorghesei are curajul să spună: „Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea…”. Ar putea fi considerat un gest egoist, inutil şi desuet, dacă Agheorghesei n-ar avea o voce autentică în corala activismului poetic şi mizerabilismului high tech fixate ca repere pentru listele de lecturi cu autori relevanţi. Iar din acest punct de vedere, consider că volumul acesta e pentru mulţi o dezamăgire şi un avertisment: poezia lui Adrian nu e un screenshot, iar paginile nu se scrollează, ci se citesc. Şi mai cred că acest debut are destulă maturitate şi forţă încât să conteze mai mult decât o orbitare meteorică, aşa cum se întâmplă cu mulţi debutanţi. Pentru că, personal, ca încărcătură emoţională, îmi imaginez că orice debut poetic aduce puţin cu Tiananmen ’89: puţini ştiu cine a fost Wang Weilin, dar toţi îşi aduc aminte fotografia cu bărbatul care opreşte coloana de tancuri.

Emilian PAL

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cu mine, cu voi, cu nimeni”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top