Corespondență Constantin Noica – Paul Anghel

Corespondență Constantin Noica – Paul Anghel

33.00 lei

Constantin NOICA

Născut pe 12/25 iulie 1909, în comuna Vităneşti, judeţul Teleorman, decedat pe 4 decembrie 1987.

Studii: Liceul Spiru Haret din Bucureşti, absolvit în 1927; Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă cu titlul Problema lucrului în sine la Kant. După un stagiu de specializare în Franţa (1938-1939), îşi susţine doctoratul la Bucureşti, cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940.

Din 1949 până în 1958 a avut domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, iar din 1958 a fost condamnat ca deţinut politic. După eliberare, în 1964, s-a angajat la Centrul de Logică al Academiei Române (1965-1975), iar după pensionare, şi-a petrecut ultimii ani predominant la Păltiniș.

Volume (selectiv): Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936); Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticei judecării) (1943); Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969); Despărţirea de Goethe (1976); Sentimentul românesc al fiinţei (1978); Povestiri despre om (1980); Devenirea întru fiinţă. Vol. I: Încercare asupra filosofiei tradiţionale (1950); Vol. II: Tratat de ontologie (1981); Scrisori despre logica lui Hermes (1986); Cuvânt împreună despre rostirea românească (1987); De dignitate Europae (1988).

 

Paul ANGHEL

Născut pe 18 august 1931, în comuna Răcătău, judeţul Bacău. Căsătorit cu Malvina Urşianu, regizoare de film. S-a stins din viaţă pe 19 mai 1995, la Bucureşti.

Absolvent al Liceului Teoretic „Ferdinand I” din Bacău, apoi al Şcolii de literatură „Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor.

Debutează în 1947, în România liberă, şi apoi colaborează la Gazeta literară, Contemporanul, Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața Românească, Flacăra, Teatrul, Argeș, Familia, Tribuna României etc., în care semnează articole științifice, reportaje, eseuri, recenzii, între anii 1950-1989. Vasta activitate de publicist s-a îmbinat cu cea de dramaturg, poet, scenarist, eseist, regizor și, mai presus de toate, romancier.

Distincții (selectiv): Premiul Uniunii Scriitorilor pentru reportaj, pentru volumul Arpegii la Siret; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa de teatru Viteazul; Premiul Ministerului Culturii pentru piesa de teatru Săptămâna patimilor; Premiul Academiei Române pentru opera dramatică, în 1972 și multe altele, în special pentru ciclul său epic, Zăpezile de-acum un veac.

Volume (selectiv): ciclul romanesc Zăpezile de-acum un veac, în zece volume (1977- 1989); Săptămâna patimilor, Viteazul, Regele desculț, Zodia Balanței (teatru); Arhivă sentimentală, Noua arhivă sentimentală, Efemeride, O istorie posibilă a literaturii române (eseistică).

  • An apariţie: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 148
ISBN 978-973-37-2608-1 Categorii: ,

Autor: Bilevsky Vlad

Descriere

Recenzii

  1. Junimea

    Adrian Dinu RACHIERU, Paul Anghel, un reporter reciclat (II), în revista „Actualitatea literară”, nr. 127/ nov.-dec. 2023, p. 5, despre volumul Corespondență: Constantin NOICA – Paul ANGHEL, colecția „Mousaion”, Junimea 2023
    https://ziarulactualitatea.ro/AL127.pdf

  2. Editura Junimea

    Cătălin OANCEA, Paul Anghel, un reporter reciclat, în revista „Actualitatea literară”, nr.126/ septembrie-octombrie 2023, p. 5, despre volumul Corespondență Constantin Noica – Paul Anghel, Junimea, colecția „Mousaion”, 2023.
    https://ziarulactualitatea.ro/AL126.pdf

  3. Editura Junimea

    Vasile George PUIU, Semnal – Corespondență Constantin Noica ¬– Paul Anghel, „Viața băcăuană”, serie nouă, Anul XXV, nr. 500, iunie-iulie 2023, pp. 1-2, despre volumul coord. Vlad Bilevsky, Corespondență Constantin Noica – Paul Anghel, Junimea, 2023.
    (http://www.avangarda22.ro/vb_500.pdf)

  4. Editura Junimea

    Stan V. CRISTEA, Un pilduitor dialog epistolar,
    în revista „Caligraf” nr. 5-6/ 2023, p. 3, despre volumul Corespondență Constantin Noica – Paul Anghel, coordonat de Vlad Bilevsky, Junimea, 2023.
    (http://www.culturateleorman.ro/revista-caligraf-nr-250-251-martie-aprilie-2023-2/)

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top