Corespondență Constantin Noica – Paul Anghel

Constantin NOICA

Născut pe 12/25 iulie 1909, în comuna Vităneşti, judeţul Teleorman, decedat pe 4 decembrie 1987.

Studii: Liceul Spiru Haret din Bucureşti, absolvit în 1927; Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă cu titlul Problema lucrului în sine la Kant. După un stagiu de specializare în Franţa (1938-1939), îşi susţine doctoratul la Bucureşti, cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940.

Din 1949 până în 1958 a avut domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, iar din 1958 a fost condamnat ca deţinut politic. După eliberare, în 1964, s-a angajat la Centrul de Logică al Academiei Române (1965-1975), iar după pensionare, şi-a petrecut ultimii ani predominant la Păltiniș.

Volume (selectiv): Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936); Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticei judecării) (1943); Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969); Despărţirea de Goethe (1976); Sentimentul românesc al fiinţei (1978); Povestiri despre om (1980); Devenirea întru fiinţă. Vol. I: Încercare asupra filosofiei tradiţionale (1950); Vol. II: Tratat de ontologie (1981); Scrisori despre logica lui Hermes (1986); Cuvânt împreună despre rostirea românească (1987); De dignitate Europae (1988).

Paul ANGHEL

Născut pe 18 august 1931, în comuna Răcătău, judeţul Bacău. Căsătorit cu Malvina Urşianu, regizoare de film. S-a stins din viaţă pe 19 mai 1995, la Bucureşti.

Absolvent al Liceului Teoretic „Ferdinand I” din Bacău, apoi al Şcolii de literatură „Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor.

Debutează în 1947, în România liberă, şi apoi colaborează la Gazeta literară, Contemporanul, Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața Românească, Flacăra, Teatrul, Argeș, Familia, Tribuna României etc., în care semnează articole științifice, reportaje, eseuri, recenzii, între anii 1950-1989. Vasta activitate de publicist s-a îmbinat cu cea de dramaturg, poet, scenarist, eseist, regizor și, mai presus de toate, romancier.

Distincții (selectiv): Premiul Uniunii Scriitorilor pentru reportaj, pentru volumul Arpegii la Siret; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa de teatru Viteazul; Premiul Ministerului Culturii pentru piesa de teatru Săptămâna patimilor; Premiul Academiei Române pentru opera dramatică, în 1972 și multe altele, în special pentru ciclul său epic, Zăpezile de-acum un veac.

Volume (selectiv): ciclul romanesc Zăpezile de-acum un veac, în zece volume (1977- 1989); Săptămâna patimilor, Viteazul, Regele desculț, Zodia Balanței (teatru); Arhivă sentimentală, Noua arhivă sentimentală, Efemeride, O istorie posibilă a literaturii române (eseistică).