Convoiul

Convoiul

38.00 lei

Gheorghe SCHWARTZ (născut 16 septembrie 1945, Lugoj), a lucrat aproape 50 de ani cu persoane cu nevoi speciale, în calitate de profesor în învăţământul special, de asemenea şi ca profesor universitar. Este doctor în filosofie.

A publicat 50 de titluri în volum (romane, proză scurtă, teatru, lucrări ştiinţifice) şi mii de articole în presă.

A obţinut peste 35 de distincţii (de două ori Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Ion Creangă” al Academiei, Marele Premiu „Mihail Sadoveanu”, Marele Premiu „Liviu Rebreanu”, Premiul Opera Omnia „Ion Creangă”, decoraţia Meritul Cultural în grad de Comandor etc.). Este cetăţean de onoare al municipiului Arad şi al oraşului Târgu Neamţ.

Scrierile sale au fost traduse în Germania, Ungaria, Serbia, Irlanda, Franţa, Bulgaria, Polonia, Slovacia, Slovenia, Israel, China, Austria etc.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 200
ISBN 978-973-37-2745-3 Categorii: ,

Autor: Schwartz Gheorghe

Descriere

Kafka şi Orwell sunt rudele literare apropiate ale lui Gheorghe Schwartz; cum se întâmplă în Castelul sau Ferma animalelor, Gheorghe Schwartz, în Convoiul, dislocă realul pentru a crea o nouă realitate, apăsat distopică, în felul distopiilor pe care prozatorul le-a construit, de exemplu, în seria de Vocalize (…).

Gheorghe Schwartz scrie în Convoiul o admirabilă carte despre condiţia omului de aici, de acum şi, poate, din viitorul apropiat, de sub stăpânirea roboţilor: un cobai, atât afară, cât şi în Convoi, resemnat într-un viitor stabilit de alţii. À bon entendeur, salut!

Ioan HOLBAN

 

Ce a fost în timpul atestat am povestit, aşa cum m-am priceput, în Cei o sută, ce este simţim fiecare, ce va fi îmi imaginez în Convoiul. Şi nu ştiu dacă e doar întâmplător că povestea a ceea ce a fost este mult mai lungă decât cea despre ce va fi.

Gheorghe SCHWARTZ

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Convoiul”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top