Conul de umbră

Conul de umbră

36.00 lei

Vlad ZBÂRCIOG s-a născut la 20 decembrie 1943, în satul Horodişte, judeţul Bălţi, România.

A absolvit Şcoala medie din satul Zăicani, raionul Râşcani (1960), Colegiul de medicină din Tiraspol (1963), Universitatea de Stat din Chişinău (1973).

A colaborat la revistele Cultura şi Literatura şi Arta. Director adjunct al Muzeului Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”. Secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2006-2016).

A editat peste 50 de volume de poezie, proză, eseistică, între care: Flăcări albastre portocalii… (proză, 1976), Ţărmul din suflet (proză, 1981), Oraşul de la capătul pământului (proză, 1984), Conul de umbră (roman, 1990, 2006), Suntem ca o poveste (roman, 1999, 2012), Încercarea de foc (poeme, 2001), Mihai Cimpoi sau dreapta cumpănă românească (eseuri, 2003), Sadoveanu sau dorul de cel fără vârstă (eseuri, 2006), Între timp şi nemoarte (2007), Eminescu, eternă statuie a spiritului (eseuri, 2008), Meridiane ale verbului matern (eseuri, 2009), 101 poeme (2010), Continentul de mit (poeme, 2012), Ţara Sfântă – Logos de nemurire (2013), Lecţia de a nu muri (2016) ş.a.

Laureat al mai multor premii literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003-2017), Premiul Saloanelor Internaţionale de Carte de la Chişinău (2007) şi Iaşi (2008). Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2014). Selecţii din lucrările sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, letonă,  franceză, cehă, spaniolă, italiană, germană, engleză, azeră ş.a.

Titlul onorific de „Maestru al literaturii” (2010).

  • Număr de pagini: 196
ISBN 978-973-37-2646-3 Categorii: ,

Autor: Zbârciog Vlad

Descriere

Omul şi istoria, neamul şi timpul, familia şi societatea, cultura şi tradiţia, relaţiile lor în întreaga lor desfăşurare (…) constituie universul prozelor zbârciogiene. Tetrapticul său romanesc (compus din Orizontul pierdut, Conul de umbră, Suntem ca o poveste şi Timp răstignit acoperă pe deplin (…) dezideratul autorului de a privi din sine la lume şi la adevăr din perspectiva întregului de acasă, construit după acest model frecvent în lumea literară. Ideea de om aşadar va fi una călăuzitoare şi verticală pentru romancier.

Tudor PALLADI

 

[Vlad Zbârciog] este un tradiţionalist cu program, un copil al firii care se opune contrafacerii, artificiului, sofisticării. Cultivă, prin urmare, cu evidentă tentă pole-mică, o poetică neosemănătoristă a temeiurilor, rădăcinilor, a vechiului arhetipal. Serafim Gorun, Nechifor, alte personaje ale sale sunt reprezentanţii emblematici ai acestei vechimi genetice, ai tradiţiei şi rânduielii fireşti, care nu se vor surpate de prefacerile nechibzuite. (…) Apare, în proză, o adorare etică de tip ardelenesc, un patos irezistibil al adevărului, eroii fiind ferm convinşi că el va fi clarificat şi repus în albia dreptăţii.

Mihai CIMPOI

 

Ceea ce depăşeşte formula romanului contestatar, chiar şi în ilustrele variante fixate de Soljeniţân, de Preda ori, încă din interbelic, de Mihail Bulgakov, este uluitoarea îndrăzneală de a înţelege lucrurile creştineşte, după sănătoasa judecată din străbuni. Vom regăsi în text pasaje, de toată lauda, care par a ignora cu totul deceniile de strădanii ateiste şi de internaţionalism proletar, antiromânesc prin definiţie: „părinţii din părinţii noştri au avut o credinţă şi aceasta le ajuta, când le era greu”; „omul astăzi n-are nici un Dumnezeu în suflet”. De altfel, paragraful respectiv, cu pledoaria lui pentru credinţă, virează surprinzător către metatext, toată viaţa spirituală a întregului neam, şi eroii înşişi recunoscându-se drept „poveste”, de unde şi titlul unui roman ulterior…

Roman social, al denunţării ruinătoarei (de ţară şi de suflete) ocupaţii sovietice, roman psihologic, al dramei cuplului în mediul artificial al oraşului dar mai ales roman etic, al regăsirii axei morale în vremuri pervertite ideologic, Conul de umbră rămâne una dintre lecturile necesare, în tulburii zori ai celui de al treilea mileniu.

Ioan RĂDUCEA

Additional Information

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Conul de umbră”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top