Continuitate şi ruptură în critica românească din Basarabia (1985-2010)

Continuitate şi ruptură în critica românească din Basarabia (1985-2010)

44.00 lei

Natalia HARITON s-a născut la 26 noiembrie 1982, Podoima, Camenca (Stânga Nistrului).

Studii de licenţă (2001-2005), de masterat (2005-2006) şi de doctorat (2010-2016) la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, cu teze coordonate ştiinţific de conf. univ. dr. Nicolae Leahu.

Critic şi istoric literar. Doctor în filologie, lector universitar la Catedra de literatură română şi universală, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universităţii de Stat din Moldova, profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic Republican „Aristotel” din Chişinău.

A publicat în reviste şi volume de specialitate din Republica Moldova şi România.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 232
ISBN 978-973-37-2779-8 Categorii: ,

Autor: Hariton Natalia

Descriere

Natalia Hariton face parte din galeria de critici tineri, de formaţie academică, foarte dotaţi, exigenţi şi pregătiţi să înnoiască relieful teoretic al studiilor literare autohtone. Cartea ei operează cu filtrul conceptual „continuitate-ruptură”, pentru a urmări îndeaproape mişcările de sens şi viziune ale criticii literare de tranziţie (1985-2010) şi a evalua fenomenologia spectacolului metaliterar (dar şi culisele acestuia!), cu toate sinergiile, fracturile şi desincronizările tematico-stilistice, care au recondiţionat mecanismele interne ale discursului critic.

Autoarea deconstruieşte percepţii şi interpretări tradiţionaliste, chestionează clişee hermeneutice şi propune o viziune proaspătă şi originală despre mersul criticii autohtone de la sine şi pentru sine spre lume şi cu lumea.

Nina CORCINSCHI

 

 

Critica literară din Basarabia reuşeşte să se impună drept un discurs critic asumat datorită înfăptuirii mai multor proiecte: definirea şi promovarea paradigmei post-moderniste, stabilirea principalelor direcţii şi tendinţe ale generaţiei ʼ80, sincronizarea pe principiul estetic a literaturii autohtone cu formele cele mai active ale literaturii române, dar şi cu literaturile din spaţiul european, reevaluarea poziţiei faţă de tradiţie, asumarea plenară a spiritului critic ş.a. Prin urmare, monografiile, studiile, eseurile şi multiplele texte de întâmpinare (prefeţe, postfeţe, recenzii), semnate de criticii Andrei Ţurcanu, Vitalie Ciobanu, Eugen Lungu, Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Leahu, Lucia Ţurcanu sunt decisive în înlăturarea criticii proletcultiste (în anii perestroikăi) şi diminuarea forţei de impact a celei etico-estetice (perioada postcomunistă). Voinţa de ruptură a criticilor generaţiei ´80 derivă din nevoia de a fi acceptată ideea că discursul scriitorilor şi criticilor din Basarabia se racordează la mişcarea ideilor din spaţiile românesc şi occidental şi dovedeşte că aceştia scriu nu doar cu şi pentru sine, în interiorul graniţelor geografice, ci scriu cu lumea.

Natalia HARITON

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Continuitate şi ruptură în critica românească din Basarabia (1985-2010)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top