Conspirație și democrație. Extremisme și antifrancmasonerie în România precomunistă

Conspirație și democrație. Extremisme și antifrancmasonerie în România precomunistă

80.00 lei

Cătălin TURLIUC

Istoric, absolvent şi doctor al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În prezent este cercetător gr. I şi şef de departament la Academia Română, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași, precum şi profesor universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.
A publicat în ţară şi străinătate 25 cărţi, manuale şi cursuri, sute de studii și articole, coautor, coordonator și colaborator la numeroase volume. Este o prezenţă publică constantă la posturile de radio şi televiziune.
A fost visiting professor la Oxford University (1992), University of Illinois at Urbana Champaign (1995), Universitatea de Stat a Moldovei (2001) ș.a. A beneficiat de granturi şi stagii de cercetare şi specializare în numeroase țări din întreaga lume. A condus și participat la peste 20 de granturi naționale și internaționale. Este membru titular în Boardul Forumului Internațional pentru Studiul Modernizării și în numeroase asociaţii profe­sionale, consilii științifice ale unor instituții de cultură şi în colectivele de redacţie ale mai multor publicaţii culturale și de specialitate. A primit numeroase premii, medalii și distincții în țară și străinătate, inclusiv Premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române.
A fost ales și a ocupat poziții de demnitate publică. Preocupările sale științifice includ studiile cu privire la naționalism și etnicitate, istorie modernă și contemporană, procesul modernizării, istoria drep­tului și istoria construcției europene, teoria și istoria relațiilor internaționale.

  • An apariţie:: 2024
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 224
ISBN 978-973-37-2724-8 Categorii: ,

Autor: Turliuc Cătălin; Moșneanu Cristian; Rufanda Alexandru

Descriere

La o privire, fie și superficială, asupra istoriei umanității din momentul apariției primelor forme de organizare socială complotul, conspirația și alte diverse forme de uneltire împotriva puterii și a ordinii stabilite au populat imaginarul social și s-au dovedit a fi realități istorice de necontestat. Motivele care au stat la baza unor asemenea desfășurări potrivnice unui status-quo, în general acceptat, au fost dintre cele mai diverse: dorința de putere, accesul la resurse de naturi diferite (economice, financiare, de capital simbolic etc.), motivații religoase sau confesionale, ideologice ș.a.m.d. Pericolul real sau perceput al unor asemenea amenințări reale ori imaginate la ordinea instituită a folosit decidenților în exercițiu pentru a-și prezerva și consolida propria putere, a stimula coeziunea internă (ingrupală), a facilita manipularea celor aflați sub conducerea lor, în fine, a instrumenta generalul instict al tuturor speciilor fight or flight (luptă sau fugi). Toate mișcările și formulele asociative al căror scop a fost și este schimbarea, de regulă bruscă și violentă cel mai adesea, a ordinii existente și a ierarhiilor de putere din societățile unde acestea au apărut au drept numitor comun secretul.
Teoriile conspiraționiste sunt forme secularizate și diabolizate ale Proniei cerești care prezintă forme alternative ale desfășurărilor istorice văzute ca transpuneri practice ale unor proiecte generate și aplicate de un grup mic de oameni puternici și fără scrupule. De cele mai multe ori, patul germinativ al acestor teorii este constituit din prăpastia care separă speranțele indivizilor de realitatea în care trăiesc și, în acest sens, ele oferă un mijloc de explicare facil al „ghinioanelor” și sorții potrivnice care marchează un eveniment la nivel de grup relevant numeric (umanitate, popor, națiune etc.), comunitate mai restrânsă (familie extinsă, nucleară) ș.a.m.d. Adesea, ele se referă la lupta dintre bine și rău cu scopul de a identifica și numi răul, acesta din urmă provocat de forțe oculte și deținătoare de puteri considerabile.
Acuzele și vituperările cele mai frecvente la adresa Francmasoneriei au vizat această structură cofraternală ca fiind cea care, prin morfologia sa, are capacitatea de a generea diferite forme de complot menite a conduce la dobândirea unor poziții hegemonice în societate.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Conspirație și democrație. Extremisme și antifrancmasonerie în România precomunistă”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top