Congo Jazz Band

Congo Jazz Band

36.00 lei

Mohamed KACIMI este scriitor şi dramaturg născut în Algeria (1955). După studii de literatură franceză la Universitatea din Alger, se instalează la Paris în 1982. Publică primul roman în 1987, Le Mouchoir (Ed. L’Harmattan), colaborează la revista „Actuel” şi devine producător la France-Culture. Împreună cu Chantal Dagron, publică, la editura Balland, volumele Arabes? Vous avez dit Arabes (1990), apoi Naissance du désert (1992).
În 1995, publică piesa de teatru Le Vin, le vent, la vie, adaptată de Ariane Mnouchkine pentru Festivalul de la Avignon, apoi scrie o piesă despre independenţa Algeriei, pusă în scenă la Théâtre du Soleil. În 2000, publică la Gallimard La Confession d’Abraham. În 2003, scrie Présences de Kateb pentru Comedia Franceză, iar în 2006, Terre Sainte, piesă tradusă în peste 12 limbi şi jucată în întreaga lume. În 2012, scrie Le Chemin de Damas şi Babylone City, apoi, în Belgia, în 2016, Le Grand cirque, despre cazul Dutroux. Piesa La Table de l’Eternité, pusă în scenă în 2017 la Teatrul Maly din Sankt Petersburg, face parte din repertoriul trupei lui Lev Dodin. Jours tranquilles à Jérusalem (2017) evocă confictul israelo-palestinian. După ani de documentare despre condiţia femeilor în închisoare, scrie Tous mes rêves partent de Gare d’Austerlitz (2018).
Mohamed Kacimi a animat numeroase ateliere de scriitură în teatre şi universităţi, mai cu seamă la Damasc, Beirut, Londra, Milano, Gaza, Praga, Tunis, Chicago, Toronto, Kigali şi Kinshasa.
Congo Jazz Band (2020), piesă despre colonizarea belgiană în Congo, a primit în 2022 premiul Sony Labou Tansi.

  • An apariție: 2023
  • Format: 13 x 20.5 cm
  • Număr de pagini: 100
ISBN 978-973-37-2672-2 Categorie:

Autor: Kacimi Mohamed

Descriere

Scrierea de mare fineţe a lui Mohamed Kacimi rosteşte lucrurile frontal. „Visez să creez un stat negru condus de albi”, afirmă Leopold al II-lea în piesă. Marcel Mankita, Criss Niangouna şi Abdon Fortuné Koumbha povestesc istoria ţării lor în tradiţia grioţilor şi preiau această dramă cu o acurateţe incredibilă a jocului. Hassane Kassi Kouyaté dă lovitura cu această piesă care nu-i menajează nici pe europeni, nici pe dictatorii africani.
Stéphane CAPRON, ScèneWeb
Exploatarea colonială a Congo-ului belgian a lăsat în urmă între cinci şi opt milioane de morţi. De la Leopold al II-lea, regele belgienilor, obsedat de ideea de a avea o colonie, până la asasinarea lui Patrice Lumumba de către poliţiştii belgieni, după independenţa mult aşteptată, istoria Congo-ului se află în inima unei spirale de violenţe, de război şi dictaturi care durează până în zilele noastre. Congo Jazz Band relatează aşadar un secol de istorie tragică a ţării, sprijinându-se şi de muzica congoleză, spaţiu de cuvânt şi revoltă, jalonând şi influenţând cursul istoriei până astăzi.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Congo Jazz Band”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top