Competența, potențial și limite

Competența, potențial și limite

58.00 lei

Laurenţiu ŞOITU este preşedintele Comisiei de Ştiinţe ale Educaţiei, Academia Română Filiala Iaşi.

Profesor universitar emerit al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, doctor în Filosofie (1982) şi doctor în Ştiinţe ale Educaţiei (1997), coordonator de doctorat, primul român inclus în Galeria Internaţională de Educaţie Continuă şi a Adulţilor – International Adult and Continuing Education Hall of Fame, Oklahoma University, USA (clasa 2008) Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi, coordonator de proiecte naţionale, europene şi internaţionale, autor şi coordonator pentru zeci de volume.

 

Ioan NEACŞU este profesor universitar emerit al Universităţii Bucureşti, coordonator de doctorat. Reprezentant de seamă al Pedagogiei în Şcoala superioară din România, cu o înaltă formare postuniversitară la nivel internaţional în domeniul psihologiei educaţiei şi învăţării, autor cu o semnificativă producţie de lucrări ştiinţifice, important manager, formator de opinie şi de specialişti în domeniul de referinţă.

 

Ion NEGREŢ-DOBRIDOR este profesor emerit al Universităţii Bucureşti, coordonator de doctorat. A publicat: Psihologie genetică şi educaţie (1980), Formarea personalităţii umane (1981), Catastrofa pedagogică (1995), Accelerarea psihogenezei (2001), Inspecţia şcolară şi designul instrucţional (2004, în colab.), Mitul lui Chiron (2001), Didactica Nova sau Arta de a-i învăţa pe toţi (aproape) totul (2005), Învăţarea eficientă (1999, în colab.), Ştiinţa învăţării (2005, în colab.),Teoria generală a curriculumului educaţional (2008), Tratat de pedagogie universală (vol. I, Fundamenta paedagogiae, coord., 2014); ş.a.

  • An apariție: 2024
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 264
ISBN 978-973-37-2843-6 Categorii: ,

Autor: Șoitu Laurențiu; Neacșu Ioan; Negreț-Dobridor Ion

Descriere

Într-o etapă de expansiune a competenţei şi de transformare a ei în vectorul reformelor curriculare, apare o carte, tradusă şi la noi, cu un titlu şocant: Sfârşitul competenţei  (Tom 2019). Lectura cărţii contrazice radical aşteptările induse de titlu. Sfârşitul competenţei este de fapt un elogiu adus ei şi o critică severă a detractorilor. Un an mai târziu, într-un studiu amplu intitulat provocator Afacerea fără de sfârşit a definirii competenţelor pentru curricula secolului XXI; o examinare sistematică a cercetării, Tahirsylaj şi Sundberg îşi propun să determine stadiul actual al conceptualizării competenţei (Tahirsylaj şi Sundberg 2020). Ei identifică o suită de inconsecvenţe şi fragilităţi epistemice. Lucrarea nu este însă anti competenţă; dimpotrivă, autorii semnalează linii necesare de cercetare pentru clarificarea şi consolidarea competenţelor educaţionale.

Dan POTOLEA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Competența, potențial și limite”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top