Ciuma neagră

Ciuma neagră

35.00 lei

În Franța anului 1348, în timpul marii epidemii de ciumă cunoscute în istorie ca Moartea Neagră, trei peregrini rătăcesc, înfruntând molima, în căutarea a ceva misterios. Cavalerul Bărbat cercetează un ordin călugăresc mai aparte, care se ocupă cu strângerea, prelucrarea și comer­cializarea informațiilor de orice natură. Această queste se împletește cu altele două: cea a camaradului său Ottfried (medic neamț, preocupat de găsirea unui remediu împotriva ciumei) și cea a tânărului Ioan (năzuind să câștige prima iubire adevărată).
Pe lângă nivelul ce ține de aventură, Ciuma neagră este o meditație asupra rolului informației, cuvântului, limbajului, comunicării: informația ca marfă perfectă, semnificația bene­fică și în același timp malefică a cuvântului, barierele limba­jului („putem vorbi aceeași limbă fără să ne înțelegem”) și ale comunicării („faptele pot fi la fel de înșelătoare ca și vorbele”). Este prezentă și marea tentație de a utiliza informația și comu­nicarea pentru a cuceri nu teritorii geografice, ci „teri­toriul din mințile oamenilor”.
Din această perspectivă, contextul acțiunii nu este așadar cel al pestei ca maladie biologică, ci cel mult mai perfid al „ciumei vorbelor rele”. Titlul se referă de fapt la această a doua semnificație.

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 266
ISBN 978-973-37-2358-5 Categorii: ,

Autor: David George

Descriere

În Franța anului 1348, în timpul marii epidemii de ciumă cunoscute în istorie ca Moartea Neagră, trei peregrini rătăcesc, înfruntând molima, în căutarea a ceva misterios. Cavalerul Bărbat cercetează un ordin călugăresc mai aparte, care se ocupă cu strângerea, prelucrarea și comer­cializarea informațiilor de orice natură. Această queste se împletește cu altele două: cea a camaradului său Ottfried (medic neamț, preocupat de găsirea unui remediu împotriva ciumei) și cea a tânărului Ioan (năzuind să câștige prima iubire adevărată).
Pe lângă nivelul ce ține de aventură, Ciuma neagră este o meditație asupra rolului informației, cuvântului, limbajului, comunicării: informația ca marfă perfectă, semnificația bene­fică și în același timp malefică a cuvântului, barierele limba­jului („putem vorbi aceeași limbă fără să ne înțelegem”) și ale comunicării („faptele pot fi la fel de înșelătoare ca și vorbele”). Este prezentă și marea tentație de a utiliza informația și comu­nicarea pentru a cuceri nu teritorii geografice, ci „teri­toriul din mințile oamenilor”.
Din această perspectivă, contextul acțiunii nu este așadar cel al pestei ca maladie biologică, ci cel mult mai perfid al „ciumei vorbelor rele”. Titlul se referă de fapt la această a doua semnificație.

Recenzii

  1. admin

  2. admin

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top