Circulația ideilor literare. Jurnal impresionist

Circulația ideilor literare. Jurnal impresionist

44.00 lei

Nicolae STAN (n. pe 2 ianuarie 1953, Crăsani, Ialomiţa).

Este doctor în filosofie al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. A fost membru al Cenaclului de Luni şi al Cenaclului Junimea, adevărate instituţii de formare a unei noi sensibilităţi artistice în anii ’80 ai secolului trecut.

A debutat în anul 1984 cu volumul de proze Boare de Waterloo, la Editura Cartea Românească. Au urmat romanele Aşezarea (Cartea Românească, 1989); Apă neagră (Nemira, 1999, reeditat la Cartea Românească, în anul 2014); Evelyn (e-book, Coresi, 2011); Ceaţă pe Tamisa (Cartea Românească, 2013); Agonia lui Constantin (Junimea, 2017); Furnicarul (Junimea, 2021); Oglinda spartă (Junimea, 2022); Noduri pe frânghie (Junimea, 2023). A publicat eseurile filosofice: Nietzsche, ermitul vesel (Editura Economica, 2011) şi Incursiune în sfera publică românească. Modele europene (Editura Eikon, 2011).

Premii obţinute: 2000 – Premiul pentru Proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Premiul Concursului Naţional „Nicolae Odobescu”, 2000; pentru romanul Ceaţă pe Tamisa, Premiul Cartea Anului al Filialei Bucureşti de Proză a Uniunii Scriitorilor, anul 2014, şi Premiul Clubului de Proză al Filialei Bucureşti.

A publicat şi publică în principalele reviste culturale ale României. A editat în 1990 revista culturală „Provincia”, iar între anii 1991 şi 1995 a iniţiat şi organizat Colocviile Naţionale de Literatură desfăşurate în Slobozia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 254
ISBN 978-973-37-2947-1 Categorii: ,

Autor: Stan Nicolae

Descriere

Nicolae Stan are o știință a detaliului analizat în reacțiile spontane; un maestru, aș zice, al crizelor de moment.

Marius MIHEŢ

 

Pariez pe excelenta privire infraistorică, pe romanul dilatat de eseu, într-o plastică intersectare a descrierii creatoare de volume și perspective cu reflecția gravă, deschisă și implicată.

Irina PETRAȘ

 

Situațiile epice își dezvăluie o semnificație suplimentară, de regulă în alt registru decât cel al semnificației imediate, și asta numai grație modului ingenios de a relata al autorului.

Laurențiu ULICI

 

Trebuie să dai la o parte mulțimea nesfârșită de aluviuni, care mai de care mai colorate, mai ornamentale, ce acoperă scheletul lumii actuale. Să dezlipești staniolul sclipitor care îmbracă forme iluzorii, fugitive, umbroase. Să împrăștii, ca pe un fum, Fata Morgana fumegândă și tremurândă în care se ascund liderii, celebritățile momentului, cei-ce-se-vând-și-se-cumpără-azi.

Și astfel, să ajungi la codul acestui timp majoritar mimetic, fandosit, sclifosit, nătâng. Și doar această osatură bazală, stabilă, s-o arăți, s-o divulgi, s-o arunci în focul privirii celorlalți.

Nicolae STAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Circulația ideilor literare. Jurnal impresionist”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top