Casa și toate amintirile ei

Casa și toate amintirile ei

36.00 lei

Irene POSTOLACHE, născută în Comăneşti, Bacău, la 28 august 1961, locuieşte în Buşteni, Prahova.
Scrie poveşti pentru copii. Membru în Uniunea Scriitorilor din Romania.
Cărţi publicate: Petrişor şi bănuţii de aur, Creator, 2020; Baba Hoaţa, Creator, 2021; Aiurilă şi Lenevilă, Sinteze, 2016; Zmeoaica şi mărgelele, Junimea, 2016; Hai să citim prima poveste, Eikon, 2019; Vreau să urc pe munte, Libris Editorial, 2019; Muta, o mătură care vorbeşte prea mult, Junimea, 2019; Ursul Vasilică şi îngheţata, Libris Editorial, 2020; O super-extra-mega bilă, Creator, 2021; Cine-i hoţul? – Teatru pentru copii, Creator, 2022; Un iepuraş cât o lingură de mare, Junimea, 2022; De ce se bat pisicile?, Creator, 2023.
Premii: Premiul „Ion Creangă” acordat de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România la Concursul Naţional „Ion Creangă”, 2016; Premiul I acordat de Muzeul Literaturii Române Iaşi la Concursul Naţional „Ion Creangă”, 2017; Premiul „Ion Creangă” decernat de Biblioteca Naţională pentru Copii şi Tineret „Ion Creangă” Chişinău, 2020; Premiul special la secţiunea volum publicat, Festivalului Naţional de Proză – BISTRIŢA, 2022.

  • An apariție: 2024
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 142
ISBN 978-973-37-2817-7 Categorii: ,

Autor: Postolache Irene

Descriere

În fiecare articulaţie a Casei şi toate amintirile sale răzbate pecetea evocatoare a amintirilor senzoriale, aşa cum se repercutează ele în memoria afectivă. Copilăria lui Irene Postolache este pregnant vizuală, având chipul luminos al mamei, al florilor de grădină, al „cireşului, prieten vechi”, al nopţilor senine de vară, al cerului înstelat, dar este şi profund olfactiv-gustativă pentru că miroase a covrigi calzi, a gogoşi pufoase, pudrate cu zahăr, a mere alin-tate cu scorţişoară, a felii aromate de gutuie, a cozonac cald, a sirop dens, dulce ca mierea, a ţurţure zemos, a figurine dulci de zahăr colorat, a fân uscat şi a pădure udă în vară. Este chiar mirosul copilăriei lui Irene Postolache care reface, prin aceste efuziuni senzoriale, universul mărunt al copilăriei, al candorii, purităţii şi nevi-novăţiei, cuprins într-o cosmogonie desenată de la orizontul cosmic, către universul albastru al Comăneştiului.
Diana VRABIE
Am vorbit de la opt luni. Tare s-au bucurat ai mei, neştiind ce urmează, pentru că de atunci nu mi-a mai tăcut gura. Exasperată, mama îşi astupa urechile şi mă ruga frumos să tac. Sigur că da! Cântând, mă învârteam periculos prin casă, adunând covoarele:
– Tac! Taaac, tac, tac, tac! Taaac… continuam la nesfârşit.
Aşa o bucurie şi o poftă de viaţă aveam! Mă străduiam să fiu umbra mamei, cu ochii în ochii ei şi mâna pe mâna ei, s-o văd, să o simt, să o miros. Alergam până la epuizare prin curtea goală. Săream cu încântare în bălţile întunecate, stropindu-mă cu noroi până în albul ochilor. Nici acum nu mi-a trecut acest obicei, găsesc bălţile irezistibile şi le încerc cu vârful panto-fului când nu mă vede nimeni. Chinuiam florile, până când mă înţepau bietele viespi ţinute captive printre petalele fine. Jumuleam pisoii, mă fascinau, îi mângâiam până-i ameţeam. Nicio vietate nu scăpa cercetărilor mele.
Cerul, stelele, vântul, ploaia erau prilej de atentă observare, împreună cu păsări de tot soiul, insecte, tot ce mişca şi se târa. Plină de bune intenţii, spălam pui puricoşi de mâţă în ligheanul cu rufe al mamei, vara, afară în curte, când soarele râdea în fiecare bulă fragilă de clăbuc. Aiurită de-a binelea de soare, de mirosuri, de viaţă, uitam de mine, mă pierdeam pe strada noastră, visam cu ochii deschişi.
Irene POSTOLACHE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Casa și toate amintirile ei”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top