Cartea lui Mircea. Canal

Cartea lui Mircea. Canal

20.00 lei

12 iunie 1948

 

Ieri au arestat trei dintr-a opta.

Parcă au intrat în pământ. Azi

doi. Unul e Mircea eminentul

liceului. Merge la închisoare

merge la închisoare și a doua zi

conform procedurilor traversează

orașul prăvălit pe podeaua

unui camion rusesc.

Ca exemplu. Să fie spectacol. Să fie circ.

Patru arme cu glonțul pe țeavă sunt

îndreptate spre

fioroasa captură.

Dușmanul poporului poartă pantaloni scurți.

Pânză militară vopsită maro din

sărăcia postbelică. Dușmanul

de clasă are o mie de fețe. Ca să deruteze Statul.

Un comisar răspunde la numele Grimberg.

Unul Grimberg de la Bacău a ajuns mare mahăr la Secu.

Mircea are

18 ani și crede că va fi împușcat.

Îi este frică. Îi este frică

să nu devină un erou.

Familia noastră nu-i obișnuită cu astfel

de anomalii.

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: 11.5 x 20 cm
  • Număr de pagini:: 112
ISBN 978-973-37-2323-3 Categorii: ,

Autor: Genaru Ovidiu

Descriere

12 iunie 1948

 

Ieri au arestat trei dintr-a opta.

Parcă au intrat în pământ. Azi

doi. Unul e Mircea eminentul

liceului. Merge la închisoare

merge la închisoare și a doua zi

conform procedurilor traversează

orașul prăvălit pe podeaua

unui camion rusesc.

Ca exemplu. Să fie spectacol. Să fie circ.

Patru arme cu glonțul pe țeavă sunt

îndreptate spre

fioroasa captură.

Dușmanul poporului poartă pantaloni scurți.

Pânză militară vopsită maro din

sărăcia postbelică. Dușmanul

de clasă are o mie de fețe. Ca să deruteze Statul.

Un comisar răspunde la numele Grimberg.

Unul Grimberg de la Bacău a ajuns mare mahăr la Secu.

Mircea are

18 ani și crede că va fi împușcat.

Îi este frică. Îi este frică

să nu devină un erou.

Familia noastră nu-i obișnuită cu astfel

de anomalii.

Recenzii

  1. Editura Junimea

  2. Editura Junimea

  3. admin

  4. admin

    Daniel Cristea ENACHE:
    https://editurajunimea.ro/la-neagra/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top