Când primejdia pândește

Când primejdia pândește

36.00 lei

Andrea ARISMENDI MIRABALLES (Montevideo, Uruguay, 1975) este profesoară de literatură, jurnalist cultural şi scriitoare. Actualmente predă literatură greco-latină medievală și renascentistă la Instituto de Profesores Artigas.

Este una dintre organizatoarele Mesei Rotunde despre romanul negru, Días contados, în 2023. A publicat în antologii de proză şi poezie în Uruguay, ca Género Oriental (2017), Cuerpo Palabra y Creación (2019), Solar Flare (2020 şi 2021) şi Contaminación Futura (2021) (Uruguay), şi în străinătate, C.R.I.M.E.N. (Argentina, 2023), América Fantástica (Brazilia – Statele Unite ale Americii, 2022), Crónicas de Abya Yala (Perú – Uruguay, 2023).

În anul 2021 a câştigat primul premiu pentru proză acordat de Casa del Uruguay din Barcelona, cu povestirea El huésped posible.

Este jurnalist cultural în cadrul programului de radio La máquina de pensar, ocupându-se de emisiunea Escrituras al acecho, unde a prezentat şi intervievat scriitori din toată lumea.

Cărţi publicate: Detalle de los bosques (poezie, 2016, editura Trópico Sur, Uruguay), Cuando eso acecha (proză, 2017, editura Irrupciones, Uruguay), Guerra (poezie, 2020, editura Encuentros, Uruguay); Pyrámide, în colaborare cu Marcelo Damonte și Olympia Frick (2024, Uruguay); Delitos menores (2025, Uruguay), antologie de micro-povestiri.

  • An apariție: 2025
  • Format: 11 x 20 cm
  • Număr de pagini: 174
ISBN 978-973-37-2967-9 Categorii: ,

Autor: Arismendi Miraballes Andrea

Descriere

Traducere de Aura Cristina BUNORO

 

Scrierea aparent simplă la prima vedere a Andreei Arismendi Miraballes, care cultivă o proză austeră şi eficace, pariază pe a „doua istorie” a unor povestiri care vorbesc despre perversiuni domestice şi sociale, de făptuitori şi victime, despre corupţia acelora care ar putea impune legea sau ajuta la schimbarea lucrurilor. Sunt ficţiuni care elogiază putreziciunea cotidianului şi astfel consolidează intensitatea emoţională şi profunzimea critică.

Memoria unui oraş pe unde n-a trecut războiul reprezintă experimentarea unei distopii: o lume a viitorului distrusă de poluarea atmosferică, deşeurile toxice, lipsa apei potabile, locuită de persoane care supravieţuiesc îngrozite şi fără a se revolta, obişnuită să meargă în ritmul delirului şi coşmarurilor impuse de o birocraţie perversă care de ceva vreme a privat-o de propria sa identitate.

Alicia TORRES

 

Despre acest tip de ficțiune, despre preferința pe care anumiți scriitori tineri o au pentru el, scria Bioy următoarele: consideră că prezentul prefigurează un viitor înfricoșător și abundă utopiile, utopiile oribile. În „Memoria unui oraș pe unde n‑a trecut războiul”, această afirmație, pe care eu am folosit‑o drept epigraf în prima mea carte, se declară și se execută cu rigoare și originalitate. Aici proza devine mai densă pentru a construi o lume viitoare care este o radicalizare dezolantă a prezentului nostru și care funcționează după logica vâscoasă a coșmarurilor.

Gustavo ESPINOSA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Când primejdia pândește”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top