Căminarul

25.00 lei

Această proză se întemeiază pe fapte, întâmplări şi documente în bună parte reale. Ea nu-şi propune, însă, o reconstituire şi restituire exactă a unor evenimente şi destine din Moldova veacului XIX, aşa cum le-a păstrat şi fixat memoria arhivelor.

  • AN APARIŢIE:: 2012
  • FORMAT:: A5
  • NUMĂR DE PAGINI:: 212
SKU: 978-973-37-1601-3 Categorii: ,

Autor: Mircea Radu Iacoban

Descriere

Această proză se întemeiază pe fapte, întâmplări şi documente în bună parte reale. Ea nu-şi propune, însă, o reconstituire şi restituire exactă a unor evenimente şi destine din Moldova veacului XIX, aşa cum le-a păstrat şi fixat memoria arhivelor. Autorul şi-a permis să propună atât completări ale spaţiilor mute dintre o informaţie şi cealaltă, cât şi interpretări care nu urmează numaidecât linia devenită tradiţională. Este motivul pentru care cea mai mare parte a personajelor apare cu nume schimbate; cititorul este rugat să vadă în aceasta încercarea autorului de a obţine o anume libertate în re-ordonarea materialului atestat documentar, respectat în spiritul său, dar nu totdeauna şi în litera sa. Autorul a utilizat în principal informații din colecțiile de documente eminesciene datorate lui Aug. Z.N. Pop, Gh. Ungureanu, George Muntean ş.a., precum şi din gazetele vremii. Mulțumiri, pentru sprijinul acordat, Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” şi Arhivelor Statului, Filiala Iaşi.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Căminarul”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top