Belladonna sau Podul Roman

Belladonna sau Podul Roman

36.00 lei

Ghenadie POSTOLACHE s-a născut la 2 aprilie 1964, în orăşelul Teleneşti. Licenţiat al Facultăţii de Jurnalism a Universităţii din Chişinău (1986).

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România, este autorul volumelor: Nike, Literatura Artistică (1989); Isaia, Axul Z (1992); Rafail, Universul (1995). A publicat volumele de proză: Sezonul cerşetorilor, nuvele, Cartier (1998); Rondul, roman, Cartier (2000); Cavaleri şi paharnici, roman, Dacia (2003); Coffee-house, nuvele, Periscop (2006); Şapte mii, roman, Periscop (2007); Foc grecesc, roman, ed. Grafema Libris (2009); Ore particulare de fotosinteză, roman, Professional Service (2012); Elegia unui picaj, roman, Prag-3 (2013); Lupul de foc şi prinţesa sciţilor, poveste-epos (2014); Pastorala, roman, Elan Poligraf (2017); Canon, roman, Cartier (2020); Paşii tăi spre Taina Împărăţiei, proză pentru copii, UNU (2020); Alt continent, roman, Cartier (2023); Un Soare mai mare ca soarele sau Cina Împărătească, proză pentru copii, 2023.

A fost distins cu numeroase premii literare naţionale şi internaţionale.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 128
ISBN 978-973-37-2084-7 Categorii: ,

Autor: Postolache Ghenadie

Descriere

Proza lui Ghenadie Postolache, cu excrescente de eseu, este una cu miză ontologică, presupunând programatic dificultăţi hermeneutice şi se detaşează de proza unor congeneri, care înclină către banalul cotidian, prin construcţia polifonică, prin fondul ei reflexiv şi prin patosul ideatic pregnant.

Nicolae OPREA

 

Romanul Belladonna este o lucrare subtilă, bine scrisă, cu un ritm narativ bun, cu reflexii şi referinţe implicate doar cât trebuie. Are şi o topică interesantă. Altfel spus, e o carte bună, incitantă.

Al. CISTELECAN

 

Era ceva cu această Clara. Posesivă. Uneori glacial-absentă, pradă unor procese mentale de natură bărbătească parcă, a învăţat – şefă în învăţământ la municipalitate – a-şi manevra iscusit abordările, şi acum, iată, şi-a strunit huiurile voievodale, brusc, fără comentarii, în faţa acestui Leo. Şi o făcuse parcă dintr-un sentiment de culpă faţă de altcineva, poate faţă de primul soţ, pe care îl abandonase brutal, poate faţă de o pasiune (Laric?) a ei, căreia îi dăduse cu tifla, atunci când devenise stânjenitor şi demodat balast în ascensiunea ei către culmile autorităţii publice. Leo, impozant şi senzual, dintr-o familie bună, îi veni mănuşă. Se pare.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Belladonna sau Podul Roman”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top