Bătăuşa suedeză. Agresiuni de bun-simţ

Bătăuşa suedeză. Agresiuni de bun-simţ

38.00 lei

Alexandru BUDAC s-a născut în 1977, la Timişoara. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, Secţia de Filosofie, din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Predă literatură comparată şi estetică la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie. Din 2005 este colaborator al revistei literare Orizont.
Cărţi publicate: Byron în reţea sau Cum a rămas liberă canapeaua doctorului Freud (Editura Humanitas, 2009) şi Tomahawkul verde: pistolari, vampe, detectivi fără licenţă, supereroi şi alte iconografii americane (Editura Cartea Românească/Grupul Editorial ART., 2022).

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 224
ISBN 978-973-37-2751-4 Categorii: ,

Autor: Budac Alexandru

Descriere

Cu Bătăuşa suedeză mi-am sublimat impulsivitatea în entuziasm pentru benzile desenate şi noile subgenuri ale literaturii ştiinţifico-fantastice, în reflecţii despre trolii noir-ului scandinav şi locurile comune din cultura populară a anilor ’90 – care se dovedeşte că nu a fost atât de benignă cum am crezut –, în puseuri de critică culturală şi comentarii referitoare la mereu problematica relaţie dintre libertatea artistică şi morală, în portretele unor profesori şi prieteni, în aprecierea autorilor preferaţi şi scepticismul faţă de înregimentările de orice fel.
Îi rămâne cititorului să decidă dacă agresiunile mele sunt de bun-simţ.
Alexandru BUDAC

 

O prejudecată stupidă, răspândită în cercurile noastre literare, susţine că prozatorii rataţi ajung critici. Nu ştiu ce i-a îndemnat pe colegii mei de breaslă spre critică – mă îndoiesc că există o motivaţie unică, universal valabilă –, aşa cum nu ştiu dacă şi în ce măsură am ajuns critic literar, dar ştiu sigur că am pornit la drum cu pasiune, fără frustrări legate de genul în care urma să mă produc. Absolvisem Filosofia, citisem mai multă critică străină decât românească, şi nu aveam sentimentul că aş fi în vreo competiţie, căci nu cunoşteam decât vreo trei-patru dintre literaţii Timişoarei. Am avut însă nişte ambiţii demolatoare.
Alexandru BUDAC

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Bătăuşa suedeză. Agresiuni de bun-simţ”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top