Bărbații Ioanei

Bărbații Ioanei

30.00 lei

Cu tânărul jurnalist și fotoreporter Cătălin CROITORU m-am cunoscut în perioada anilor nouăzeci, când domnia sa lucra ca reporter la ziarul ieșean Monitorul.

Erau vremuri pline de avânt, dar și pline de contradicții. Citind articolele tânărului gazetar, am văzut în el mai mult decât un simplu reporter, am simțit în interiorul său zăvorât un alt personaj: scriitorul. Și, bineînțeles, l-am încurajat să scrie proză.

Între timp, Cătălin Croitoru a ajuns în Canada. Nu a uitat însă nici de discuția noastră și nici de menirea lui. Astfel că de acolo mi-a trimis, în timpul pandemiei, romanul Visul, transformat ulterior, în Bărbații Ioanei.

Din celălalt colț al lumii, simpla amintire a aripilor iubirii din adolescență a luat proporțiile unui adevărat uragan, pe care autorul nu l-a putut domoli altfel decât așternându-și amintirile și obsesiile pe foaia de hârtie.

 

Nichita DANILOV

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 120
ISBN 978-973-37-2562-6 Categorii: ,

Autor: Croitoru Cătălin

Descriere

Cu tânărul jurnalist și fotoreporter Cătălin CROITORU m-am cunoscut în perioada anilor nouăzeci, când domnia sa lucra ca reporter la ziarul ieșean Monitorul.

Erau vremuri pline de avânt, dar și pline de contradicții. Citind articolele tânărului gazetar, am văzut în el mai mult decât un simplu reporter, am simțit în interiorul său zăvorât un alt personaj: scriitorul. Și, bineînțeles, l-am încurajat să scrie proză.

Între timp, Cătălin Croitoru a ajuns în Canada. Nu a uitat însă nici de discuția noastră și nici de menirea lui. Astfel că de acolo mi-a trimis, în timpul pandemiei, romanul Visul, transformat ulterior, în Bărbații Ioanei.

Din celălalt colț al lumii, simpla amintire a aripilor iubirii din adolescență a luat proporțiile unui adevărat uragan, pe care autorul nu l-a putut domoli altfel decât așternându-și amintirile și obsesiile pe foaia de hârtie.

 

Nichita DANILOV

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Bărbații Ioanei”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top